Opinie Adrian Vasilescu: Dacă am convinge timpul să lucreze pentru noi...

De recesiune nu putem spune că am scăpat definitiv. Consolidarea rezultatului din primul trimestru este obligatorie. Și tot nu va fi de ajuns. Problema-problemelor este ieșirea din criză.

Desigur, crizele vin și trec. Va trece și criza asta. Nu înainte însă ca societatea românească să rezolve trei urgențe. Prima: o politică fiscală care să stimuleze munca performantă, economisirea și investițiile. A doua: o politică a veniturilor ferm orientată către asigurarea corelației normale între productivitate și salarii, ca bază pentru o activitate eficientă. Și, nu în ultimul rând, o politică a ocupării forței de muncă destinată formării unei noi clase de mijloc, care să contribuie la dinamizarea societății. Sunt trei condiții esențiale pentru o creștere economică sănătoasă și de durată.

Nouă, românilor, timpul nu ne este acum prieten. Și am în vedere nu doar decalajele ce ne despart de țările dezvoltate, care se adâncesc în loc să fie reduse, adevăr cu rădăcini bine înfipte în istorie, ci și evenimente recente. Dacă vrem ca, în anii viitori, timpul să lucreze și pentru noi, va fi nevoie să ne potrivim ceasurile cu zona euro, cu pretențiile ei de competitivitate, eficiență și performanță. În această privință, nu va fi de-ajuns să împingem lucrurile către simple ajustări ale deficitelor. Va fi nevoie de performanțe.

Locul codaș al României în clasamentele europene e profund nedrept. Dar acest fapt, de ordin emoțional, are prea puțină importanță. Un alt fapt este important: acela că, de mai bine de o jumătate de secol, niciodată nu am reușit să evadăm din zona lanternei roșii. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să avem aceeași soartă și în veacul XXI. Dar asta depinde de noi, de rezultatele noastre și nu de cei care întocmesc clasamentele. Ei doar înregistrează. Atât.

Referitor la zvonistica privind eventuale conspirații împotriva noastră, în cazul în care ar exista așa ceva, important este ca noi să le blocăm prin performanțe economice și nu să le sprijinim prin tărăgănarea reformelor și menținerea unor rezultate modeste. Putem? Calculele arată că avem resurse pe care, valorificându-le bine, le-am putea transforma în argumente prin care să convingem timpul să lucreze pentru România. Dar mai întâi ar trebui să cunoaștem bine ce ne-a țintuit în poziții codașe. Un diagnostic corect e prima condiție esențială a revitalizării economiei noastre. Televiziunea, cu filmele occidentale, cu reclamele, ne-a trezit gustul pentru un nou standard de consum. Cu mult sub posibilitățile economiei noastre de a ni-l asigura. Și nici nu va putea fi asigurat atât timp cât întreprinderile, cu deosebire cele de stat, vor continua joaca de-a producția, de-a directorii, de-a managerii financiari, menținând în scheme funcții, ierarhii, salarii fără producții care să le justifice. Pentru că multe dintre aceste întreprinderi nu fac altceva decât să întoarcă spatele pieței, prefăcându-se că au comenzi, că producția lor e căutată și că… reformele mai pot fi amânate. Așa s-a ajuns la arierate și la imense pierderi în societățile comerciale. Iar toate aceste boli se agravează pe măsură ce trece timpul.

Motorul de care economia românească are nevoie, acum, este capitalul. O parte o așteptăm să vină din afara țării. O altă parte este însă așteptată din țară. Va veni însă numai prin consolidarea unei noi clase: investitorii. Este limpede însă că investitorii, români sau străini, vor consimți să-și plaseze capitalul în afaceri românești numai dacă se vor simți încurajați de condiții bune, care să-i stimuleze și pe unii și pe ceilalți, să le creeze șanse egale, obligații egale. Și dacă atât unii, cât și alții vor simți în egală măsură că se bucură de înțelegere, atunci își vor asuma și riscuri.

Numai cu investiții mai multe creșterea economică va fi reală, în sensul că va aduce profit și nu pagube; inflația se va domoli și mai mult; performanțele nu vor întârzia. Și, peste toate acestea, piața românească de consum va trăi revirimentul atât de mult așteptat: ieșirea din criză.