Opinie Adrian Vasilescu: Dacă nu vom avea mai mult PIB…

Avem nevoie ca de aer, în acest an, de creștere economică. De fapt, avem nevoie de un PIB cu semnul plus. Ne-am mulțumi și cu plus 0,5 la sută, dar ne-ar prinde bine un plus de 2 la sută. La mai mult nu are sens să sperăm, în 2011, fiindcă nu avem cum să obținem o creștere mai mare.

La un PIB cu plus am râvnit și în 2010. Ținta s-a dovedit a fi însă de neatins. Ne-a fost clar, la jumătatea anului trecut, că nu aveam de ce să așteptăm o creștere plus, nici măcar cu 0,1 procente, fiindcă ar fi fost imposibil să vină. Căci 2010, fiind anul bătăliei pentru echilibrarea bugetului, a fost împovărat cu ajustări severe, îndeosebi după 1 iulie, între care tăierea unui sfert din veniturile bugetarilor și majorarea taxei pe valoarea adăugată cu cinci procente, fapt ce a făcut imposibilă ieșirea din recesiune. Așa că am coborât ștacheta la minus doi. Asta a fost prognoza. Probabil că, după ce se vor fi încheiat socotelile, pe la jumătatea lui februarie, vom vedea că PIB-ul va fi cam pe unde i s-a prezis. PIB-ul anului 2010.

În 2011 am intrat după doi ani de recesiune: 2009 și 2010. Opt trimestre, unul după altul, de creștere economică minus. Cum un al treilea an de recesiune ar fi greu de suportat, ne vedem nevoiți să-i punem punct descreșterii. Un PIB mai mic în 2011, față de 2010, ar fi fără îndoială o sursă de mari complicații. Într-un al treilea an consecutiv, care să se încheie cu valoare adăugată negativă, suferințele cele mai mari le-ar îndura bugetul de stat.

Dacă nu vom avea mai mult PIB, economia va produce bani mai puțini; mai departe, vor fi și mai mici cheltuielile pentru spitale, pentru școli, pentru ordinea publică; dar mai cu seamă, vor fi din nou reduse sumele pentru investițiile în infrastructură.

Bugetul se construiește pe trei piloni: PIB, inflație și curs de schimb. Dacă, în 2011, inflația se va înjumătăți, iar cursul de schimb va fluctua pe o piață valutară stabilă, cum sună prognozele, înseamnă că șansele ca anul să fie mai bun vor fi mari. Dar vor fi cu adevărat mari aceste șanse numai dacă vom avea mai mult PIB. Altfel, se va ajunge inevitabil la o reducere a încasărilor bugetare, îndeosebi a celor din impozitele pe profit și din taxa pe valoarea adăugată. Iar diferența nu va putea fi acoperită din venituri suplimentare, care să fie obținute prin creșterea fiscalității. Fiindcă tot mai multe companii, chiar și dintre cele de stat, își întorc buzunarele pe dos, ca să vadă Ministerul Finanțelor că sunt goale. Cu ce să plătească? Aflate de ani de zile la reanimare, aceste companii așteaptă, după ce va trece recesiunea, o relaxare și nu o înăsprire a fiscalității.

Așadar, 2011 va fi mai greu decât 2010. Dacă vrem ca, în anii viitori, să ne fie ceva mai bine. Pentru că, în acest an, societatea românească va fi nevoită să finalizeze bătălia pentru echilibrarea bugetului; și, totodată, să pornească bătălia pentru ieșirea din recesiune. În plus, statul mai are de dat o bătălie cu propriile întreprinderi. Monopolurile de stat, în primul rând, dar și monopolurile din sectorul privat, văzând că bugetul a încetat să mai fie o vacă de muls, au întors foaia. Își “încasează” singure “subsidiile” prin neplata deliberată a contribuțiilor. Aceste cetăți industriale țâfnoase, ai căror salariați se pot înfierbânta repede și bloca șosele, căi ferate, procese de producție, încă n-au înțeles bine noile reguli ale jocului din Uniunea Europeană și din lumea în care ne mișcăm. Bine ar fi dacă statul și-ar soma propriile întreprinderi: ori să se adapteze concurenței și competitivității, ori să iasă din piață. Nu se întâmplă însă așa decât în cazuri excepționale. Statul-proprietar e confuz și ezită să-și arunce întreprinderile în apele adânci ale concurenței. Din această cauză, în economie dăinuie încă o periculoasă stare de somnolență.

Vrem, în 2011, mai mulți bani la buget? Îi vom avea numai dacă întreprinderile statului vor fi profitabile, dacă valoarea adăugată va spori în întreaga economie și dacă PIB-ul va fi cu semnul plus.