Opinie Adrian Vasilescu: De ce avem nevoie de rezervă valutară

Criza ne obligă, vrând-nevrând, să învățăm să folosim mai bine resursele monetare, atâtea câte sunt. Pentru a ajuta consolidarea creșterii economice. Mai ales că frecvent, în plan global, se produc schimbări notabile, fluctuații mari sau chiar șocuri, care dacă ne-ar prinde cu garda deschisă, ar putea să provoace, în plan intern, perturbări grave. E o ocazie bună să răspund la o întrebare obsesiv repetată: de ce are România nevoie de rezervă valutară la Banca Națională?

Îmi amintesc ce tevatură era în America, în anii în care președintele Clinton strângea bani, în rezerva Trezoreriei, din surplusul bugetar pe care reușise să-l adune. Congresul pusese ochii pe acei bani, erau mulți, și trăgea de ei cu intenția declarată să-i împartă prin circumscripții electorale. Fenomenul se repetă la noi de câțiva ani, de când tot crește rezerva valutară. Din când în când, în Parlament, se fac auzite voci care ar vrea să ia banii din rezerva BNR și să-i împartă prin circumscripții electorale. Noroc că, în această privință, legile sunt ferme, iar scopurile în care poate fi folosită rezerva sunt expres prevăzute.

De ce avem nevoie de rezerve de valute? Iată câteva rațiuni: ca statul să-și poată onora plățile externe; să asigure credibilitatea țării; să deschidă porți către împrumuturile externe; să faciliteze absorbția șocurilor financiare în perioade de criză. Din aceste cerințe se desprinde și obligația Băncii Naționale de a menține rezervele internaționale la un nivel adecvat tranzacțiilor externe ale țării. Și de a le apăra cu strășnicie.

În această lume în care totul se cuantifică, totul se sintetizează în indici statistici – de la cei ce grupează acțiunile la marile burse până la ceea ce americanii numesc “confidență”, un indice pentru măsurarea încrederii în economie – era firesc să apară și o măsură pentru rezervele valutare. Doi indicatori – rezerva valutară raportată la importuri și rezerva valutară raportată la datoria externă pe termen scurt – nu pot niciodată să cadă sub valori optime. Căci o nevoie stringentă se poate ivi oricând. Așa cum s-a întâmplat acum.

Banca Națională a comunicat, la 1 noiembrie, rezervele internaționale ale României. Anunțând o scădere a valorii totale cu 1,4 miliarde euro. Practic, de la 37,6 miliarde euro la 36,3 miliarde euro. Această scădere intervine după ce cu o lună în urmă, în septembrie față de august, înregistrasem o creștere cu 876 milioane euro.

De unde vine această variație? Din efectele crizei globale. Aș putea nota chiar: din șocurile crizei globale. Criza a produs fluctuații mari în lunile din urmă, în cel puțin trei domenii: 1) ratele de schimb euro/dolar; 2) fluxurile de capital în toată regiunea, cu implicații în România, provocând neîncetate ieșiri și intrări; 3) desele modificări ale valorii aurului. Rezervele valutare au scăzut în luna octombrie. S-au redus cu 1,43 miliarde de euro, tocmai ca urmare a fluctuațiilor de capital și a evoluțiilor cursului de schimb al euro în raport cu dolarul. Fluxurile de capital mai cu seamă, cu desele lor intrări și ieșiri – specifice acestor timpuri de criză, când capitalurile aleargă de acolo-colo în căutare de oportunități de moment – au avut un impact major asupra rezervelor minime obligatorii în valută pe care instituțiile de credit le constituie la BNR. De aici – atât creșterea din septembrie, cât și scăderea din octombrie.

Ca să vedem rolul rezervei, nu ne uităm însă la ce se întâmplă într-o lună ori în două. Contează tabloul de ansamblu, la nivelul întregului an. Să-l analizăm. În ianuarie rezervele internaționale însumau 35,9 miliarde de euro. La sfârșitul lui octombrie, după o scădere de 1,6 miliarde, rezerva însumează 36,3 miliarde. Cum bine se vede, a intervenit o scădere-șoc, într-o lună, dar rezerva nu e mai mică, e mai mare. Asta înseamnă că Banca Națională n-a deschis garda, a parat în întregul an lovituri de felul celor din octombrie și a avut mereu grijă ca rezerva să fie în neîncetată creștere.

Acum, în vremuri de criză, o țară fără o rezervă internațională optimă n-ar avea cum să facă față deselor șocuri. Iată, deci, de ce avem nevoie de această rezervă. În valută.