Opinie Adrian Vasilescu: Recesiunea, final de capitol?

Lupta noastră cu recesiunea e grea. Mai ales că tratamentele ce pot fi aplicate au multe contraindicații. Și încă un detaliu: ca și în medicină, se aplică și în economie principiul că nu există boli, ci bolnavi. Interesează așadar, cu prioritate, cum se manifestă boala numită recesiune în corpul economiei românești. O primă soluție fiind diagnosticarea corectă a tuturor detaliilor fenomenului descreșterii economice în țara noastră, pentru a-i fi bine cunoscute, sub toate aspectele, dimensiunile, specificul, cauzele.

Când vom ieși din recesiune? Avem deja un reper: 2011. Un reper pentru speranțele noastre. De fapt, românii sunt obișnuiți să spere. Oricât de aspre au fost vremurile, ei au trăit mereu cu speranța că timpul ce vine va fi mai bun. De multe ori însă timpul ce a venit a fost mai rău. Fiindcă decalajele ce ne despart de țările dezvoltate s-au adâncit.

Ce ne așteaptă de astă dată? Speranța, neînsoțită de acțiuni energice pentru a stopa ce merge rău și pentru a schimba lucrurile în bine, poate fi și o capcană. Pentru că timpul nu mai așteaptă, iar România este nevoită acum să se grăbească. O va putea face însă, într-adevăr, numai după ce va fi blocată risipa de resurse. Și după ce vor fi stimulate munca, inițiativa, eficiența.

Oamenii au probleme, dureri, drame. Nu vor fi însă soluționate toate aceste necazuri nici cu risipă și nici cu un deficit bugetar umflat. Dacă vrem să scăpăm și de dureri, și de drame și de sărăcie, atunci să nu ne distrugem singuri șansele risipind avuția societății. Companiile de stat nerentabile, ținute artificial în viață, nu pot să aducă venituri în plus. Numai prin muncă performantă, prin eficiență vom putea răzbi.

Un nou suport pentru solidaritate națională, de care țara are nevoie ca de aer, nu va putea fi asigurat decât de reușite certe, care să redeștepte încrederea și speranța în viitor. Reluarea creșterii economice sănătoase și durabile, pe fondul calmării inflației, ar fi un astfel de suport. Pentru că s-ar reflecta și în nivelul de trai chiar începând din anii imediat următori.

Desigur, cetățeanul român trebuie să știe cât îl va costa pe el această creștere. Tot așa cum trebuie să știe însă cât îl costă pe el bugetul statului, cât are el de plătit pentru sănătate, învățământ, cultură, ordine publică, dar și pentru întreținerea acelei părți din economia națională care nu se întreține singură. Transparența bugetară e o condiție a reușitei.

Ieșirea din recesiune a devenit o urgență. În consecință, au devenit urgente însănătoșirea bugetului și relansarea procesului de investiții. Pentru a fi încurajați în primul rând cei ce vor să muncească, să facă performanță economică și să ajungă la profit.

Tocmai asta-i problema: o fiscalitate care să stimuleze companiile să facă profit. Și să disciplineze acele companii de stat care acum cheltuiesc mult, consumă mult, în timp ce cifrele lor de afaceri sunt mici. Necazul e că,

deocamdată, profiturile multor companii sunt substanțial diminuate. Din acest motiv, la sănătate, învățământ, armată, justiție, poliție, administrație publică nu pot să ajungă decât sume extrem de mici. Și, mai ales, nu ajung banii pentru investițiile publice: infrastructură, energetică, lucrări edilitare. Aceste tipuri de cheltuieli sunt și vor mai continua să fie sufocate. Economia nu-i capabilă încă să alimenteze bugetul la nivel optim. Fiindcă, la noi, cele mai multe companii se mențin pe linia de plutire cu o eficiență modestă a muncii, cu creșteri ale costurilor de producție și cu o competitivitate aflată la mare depărtare de cerințele minime.

Legătura dintre însănătoșirea bugetului bolnav și creșterea economică este o condiție de bază. O creștere durabilă, spre care țintim în 2011, presupune reluarea investițiilor. La rândul lor, investițiile depind, în mod deosebit, de buget. Și mai e nevoie de încă un factor: competitivitatea.

Punerea în mișcare a economiei românești pe linia performanțelor înalte, a eficienței și productivității înalte va fi un proces anevoios și cu costuri inevitabile. Dar un proces pe deplin posibil încă din 2011.

Sub forma reducerii inflației și a reluării investițiilor.