Opinie Adrian Vasilescu: Timpul competiției

Faptul că inflația pierde teren, începând din 2011, este noul cadru în care multe companii s-au văzut obligate să-și schimbe stilul de joc în arena economiei. Cei ce se obișnuiseră să câștige la nesfârșit din umflarea prețurilor nu mai au apă la moară. Dar asta nu înseamnă că inflația va continua să rămână la nivelul cel mai de jos fără un efort continuu al întregii societăți. Ani la rând, în România, companii care n-au fost hărțuite de concurență s-au bălăcit cât au vrut în iluzia rentabilității și profitabilității. Folosind practica urcării prețurilor pentru a face față propriilor cheltuieli și datorii. În loc să-și sporească productivitatea.

La mai multă productivitate nu se poate însă ajunge fără muncă performantă. Și, mai ales, fără mai mult spirit întreprinzător. Ar fi în firea lucrurilor, în aceste momente de la mijlocul anului 2012, ca ochii societății să fie îndreptați în bună măsură către performanțele din economia reală. Mai mult, este obligatoriu să crească interesul pentru rezultatele obținute într-o sferă de activitate de care depinde fundamental bunăstarea populației. E drept, aceste probleme au iscat, deseori, la nivel național, aprinse dezbateri. Prea puțin însă, în aceste dezbateri, s-a subliniat un fapt cardinal: acela că bunăstarea nu poate fi obținută oricum. Se obține cu muncă performantă într-o țară performantă, într-un timp în care domină gustul competiției în strânsă corelație cu politica generală a câștigurilor.

Economia oricărei țări face bunăstare din ce produce: avioane, automobile, pălării, papuci de casă, servicii. Dar în spatele tuturor acestor mărfuri sunt oameni, cu priceperea lor, cu mentalitățile lor, cu obiceiurile lor, cu sentimentele ori resentimentele lor și cu capacitatea lor de a fabrica bunuri care să fie căutate (și plătite!) pe piață. Și sunt hale, mașini, tehnologii, bani. Faima câștigată de priceperea acestor oameni, de calitatea mașinilor și de marca fabricii constituie o componentă importantă a competitivității economice. Iar câștigători sunt cei care pot să producă mai bine, în condiții de eficiență maximă.

Aceleași criterii operează și în economia românească. Aici însă e nevoie și de fortifiante. Pentru creșterea imunității. Ne-ar ajuta o suită de idei geniale? Nu neapărat. Ar fi de ajuns să nu fie făcute greșeli. Pretutindeni, pe planetă, guverne, patronate, sindicate, manageri, producători, consumatori cad continuu în plasa erorilor. Și plătesc. Succesul economic le surâde doar acelor țări sau acelor companii care reușesc să reducă drastic consumul de greșeli. Mai ales în momente de turbulențe, cum sunt cele prin care trece acum lumea, reducerea consumului de greșeli devine o cerință capitală. Așa a fost mereu. Rareori, în istorie, succesul economic a apărut după ce au fost puse în mișcare idei răsunătoare. Excepțiile, atunci când au existat, îndeosebi sub forma unor inovații epocale, au revoluționat economia la scară mondială. În rest, la nivelul unor țări, mari sau mici, la nivelul companiilor, mari sau mici, lucrurile s-au petrecut și se petrec cu totul altfel. Evitarea greșelilor a adus bunăstare; înglodarea în greșeli a provocat căderi economice.

O mare eroare a fost aceea că societatea românească nu s-a grăbit să încheie restructurarea economiei când timpul a fost frumos pe planetă. Suntem nevoiți s-o facem acum, în plină criză. Prin muncă îndârjită, organizare rațională a muncii, asumarea riscului în afaceri, inițiativă și management performant. Nu înainte însă ca, în societatea noastră, să devină dominante ideile și faptele care să ducă la închiderea a cât mai multe dintre canalele de risipă și de pierderi. Și la creșteri de eficiență, de competitivitate. De unde să irumpă astfel de idei? Din toate părțile: din Parlament, de la Guvern, de la clasa politică, din bănci, din școală, din biserici, din presă, din organizațiile neguvernamentale. Numai așa vom avea șansa unui climat economic în care companiile să fie obligate să-și potrivească orologiile după noua oră a istoriei.