Opinie Adrian Vasilescu: Timpul fuziunilor

Două bănci din Grecia – Alpha Bank și EFG Eurobank – și-au alăturat forțele, cum se arată în comunicatul de luni, “pentru a fonda cea mai mare bancă elenă”. Și cum noul grup bancar este acționarul majoritar în două bănci românești, Alpha Bank și Bancpost, va fi inevitabilă fuziunea lor. Cele două bănci ocupă, acum, în sistemul bancar românesc, locurile 8 și 9. Unindu-și însă forțele, vor forma o bancă mai mare și mai puternică; o bancă de top 3.

Evenimentul, care a trezit un viu interes, a fost puternic mediatizat. De aici întrebarea: poate fi o fuziune un fapt economic atât de important încât să facă obiectul unei publicități ieșite din comun? Răspunsul este categoric afirmativ. Doi autori prestigioși, Andrej Vizjak și Vasile Iuga, au publicat recent o carte sugestiv intitulată “Formule de succes”. De fapt, o vastă cercetare la nivelul unui grup de 600 de companii din lumea mare, care au reușit să facă față cu succes crizei. Autorii cărții au privit și înapoi, în timpul ce s-a scurs de la începutul crizei și până acum, recurgând la statistici și la studii de caz, pentru a desprinde și mai cu seamă pentru a sintetiza formulele de succes în bătălia cu criza globală.

Așa cum reiese din acest amplu și relevant studiu, modalitatea de creștere cea mai des întâlnită este cea urmată de preluări, cooperări și mega-fuziuni. Această concluzie, șocantă într-un anumit sens, îmi oferă ocazia de a face unele considerații referitoare la valoarea acestei cărți. Nu, nu intenționez nicidecum să-i fac un rezumat. Sau o recenzie. Cred că, într-o mult mai mare măsură, vor fi în folosul cititorilor câteva conexiuni între ideile din această carte, ce mi se pare a fi de larg interes, și turbulențele economice, sociale, politice și morale ce fac dramatică realitatea lumii în acest moment al istoriei. Notez că autorii cărții s-au dovedit a fi extrem de riguroși. Au refuzat orice fel de comentarii dincolo de terenul în care și-au desfășurat cercetarea. Și dincolo de instrumentele folosite (statistici și studii de caz) pentru a măsura realitatea cercetată. Chiar și concluziile sunt foarte rare și foarte concise. De felul: “Strategiile concurențiale tradiționale aparțin trecutului. Avantajele concurențiale se bazează astăzi pe puterea de achiziție a unor companii care, prin activități de M&A (abreviere pentru “Mergers & Acquisitions”, ceea ce înseamnă fuziuni și achiziții – n.n), creează companii de dimensiuni din ce în ce mai mari în domeniul lor de activitate”.

Vrem să filosofăm în legătură cu această extrem de incitantă concluzie? E treaba noastră. Autorii cărții se feresc s-o facă. Dar ne ajută s-o facem noi. Cu nenumărate studii de caz. Vedem, citindu-le, cum tentația concentrărilor crește continuu. E timpul fuziunilor. Într-o altă carte, colosală, apărută cu câțiva ani în urmă – “Creierul global”, de Howard Bloom – citim că grupurile de tot felul devin unite în fața amenințărilor. Fac asta pentru a dobândi forță. Libertatea individuală e abandonată și grupurile își strâng rândurile. Și toți devin agenți de conformitate, cerând tuturor să respecte regulile grupului.

Există și un revers al medaliei. Howard Bloom, în “Creierul global”, consideră că o astfel de “strângere a rândurilor” e o măsură cu două tăișuri. Pe termen scurt țintind să genereze explozii de forță. Fiindcă unitatea grupului dă un evident imbold. În timp însă o încremenește și o paralizează. Dar autorii “Formulelor de succes” nu-și pun această problemă și bine fac. Repet: cercetarea lor este tehnică și nu filozofică. Ei observă pe bună dreptate că regulile jocului s-au schimbat astăzi la nivelul economiei globale. Procesul de concentrare economică se extinde. Criza globală a intensificat presiunea, determinând apariția unui nou val de activități de tip “M&A” în majoritatea sectoarelor de activitate. Viitorii învingători nu mai sunt doar companiile de mari dimensiuni, ci toate acele companii care dezvoltă, în domeniul lor de activitate, profilul învingătorului. Desigur, unindu-și forțele.