Opinie Adrian Vasilescu: Unde s-a rupt echilibrul

După criză va veni o nouă tranziție. Un timp de trecere de la un ciclu economic la altul. Ar putea fi 2012 baza de plecare către un nou ciclu? Nu cred. Probabil că, mai degrabă, va fi 2013.

Criza nu va fi însă stăvilită fără o reacție în lanț: înviorarea economiei; mai puțină inflație; mai multă productivitate; salarii legate de rezultatele muncii; stoparea pierderilor în companiile de stat. Iată mizele.

După ce, înainte de criză, timp de mulți ani, am epuizat o bună parte din resurse într-o încercare disperată de a trăi mai presus de puterile noastre, ne-am trezit în 2009 că prețul consumului fără reforme devenise extrem de greu de plătit. Trăseserăm cât am putut de mult de contul extern. Deficitele extrem de mari, între 11 și 13 la sută din anii 2007 și 2008, deși un nivel cât de cât acceptabil nu poate să depășească 6 la sută, au făcut ca sporul consumului să devanseze oferta internă de bunuri și de servicii. De aici, cu deosebire, a venit cerința austerității. Începutul l-a făcut ajustarea drastică a contului extern.

Recent, Banca Națională a dat publicității comunicatul privind contul curent al balanței de plăți externe în 2011. Creșterea față de 2010, când deficitul scăzuse până la 4,1 la sută din PIB, a fost minimă: 3 la sută. Precizez: 3 la sută și nu 3 puncte procentuale. Nivel optim, deci.

Unde s-a rupt însă echilibrul? Acolo unde ne doare mai tare: la capitolul investiții străine. Deficitul din 2011, situat la un nivel mai mult decât rezonabil, e acoperit numai până la 22 la sută de investițiile străine directe. Restrângerea acestor investiții e dramatică: de la 9,5 miliarde de euro în 2008 la 2,2 miliarde în 2010 și la numai 1,9 miliarde în 2011. Ce reprezintă aceste sume? An de an, se adună participările la capital, profitul reinvestit și creditele nete cu semnul plus, după care se scad dezinvestirea, pierderile din bilanț, dividendele și creditul net cu semnul minus. Grav e că totalurile descresc în loc să crească. Iată așadar problema: cum să determinăm reîntoarcerea investitorilor?

Rezolvarea problemei nu-i deloc ușoară. Va fi nevoie, în 2012 și în anii viitori, de un mai mare aflux de capital. Condițiile sunt însă multe și grele. Dacă vrem, în 2012, să vină mai mulți investitori va trebui să fie activate cu prioritate trei motoare: disciplina financiară, disciplina salarială și restructurarea economică. Activarea lor e misiunea cea mai dificilă a guvernului Ungureanu. Pentru că va fi extrem de complicat să fie definitivată ajustarea bugetară, să fie închise canalele de risipă, să fie ridicate stăvilare în calea indolenței și, în același timp, să fie revigorat mediul de afaceri pe baze competitive și cu ajutorul unor legi înțelepte. Guvernul, singur, fără sprijinul Parlamentului, al patronatelor și sindicatelor, al întregii societăți, nu va reuși să atingă aceste ținte.

Așa că nu există alegere. Țara nu mai poate să cheltuiască decât exclusiv la nivelul veniturilor ce vor fi efectiv adunate din resurse interne și din finanțări externe restrânse. O astfel de schimbare de judecată nu mai poate întârzia. Înainte de orice, ieșirea din criza economică presupune ca societatea să facă față atât unor noi exigențe calitative în economie, cât și unor noi constrângeri la nivelul contului curent.

Nevoile? Sunt și ele nenumărate și urgente. Atât ale populației, cât și ale economiei. Numai că în 2012 lucrurile nu pot fi judecate cu obsesia acestor nevoi și a cheltuielilor pe care le-ar antrena satisfacerea lor. Pentru că s-ar ajunge repede fie la deficit bugetar peste limitele admise, fie la deficit de cont curent mai mare. Sau la amândouă dintr-o dată, ca în 2008. Dar n-am face altceva decât să cumpărăm iluzii.

Ar fi o eroare ca în anul electoral 2012 să fie deschise tot atâtea fronturi câte nevoi sunt. N-ar rezulta altceva decât risipă de bani, de timp și de eforturi. Pentru zero rezultate. Nu asta este, deci, soluția. Societatea românească, în 2012, va fi oricum prea mult împovărată. Așa că n-are încotro: trebuie să-și aleagă prioritățile, să pună în prim-plan obiectivele care nu mai pot aștepta. Iar ieșirea din criza economică va pretinde schimbări radicale, care să deseneze tabloul viitorului ciclu economic.