Opinie Adrian Vasilescu: Vremea așteptărilor

Tânjim la un climat economic sănătos, întemeiat pe vocația pentru lucrul bine făcut. Nu-l vom avea înainte de grăbirea restructurării. Iată datele tabloului. Paradigma vremii.

Ce am câștiga grăbind restructurarea? Inițial, mai puțin PIB. Dar un PIB sub potențialul țării vom avea și dacă va fi grăbită restructurarea. Fiindcă valoarea adăugată ar urma să scadă un timp, până când lucrurile se vor înscrie pe un nou făgaș. Apoi, când restructurarea va începe să producă efecte, să crească rapid. Dacă însă nu va fi grăbită restructurarea, valoarea adăugată va fi tot mai mică, fiindcă vechile structuri vor continua să-și etaleze neputința.

E cert că vremea așteptărilor nu ne aduce nimic bun. E nevoie acum de logica și de curajul de a înfrunta problemele cele mai dificile. Mai ales că România nu e cruțată în acest moment de astfel de probleme, începând cu primenirea actualei stări de lucruri.

Noi, românii, aveam de multă vreme nevoie de primenire în politică, în dezvoltarea socială, în cultură, în morală. Aveam nevoie de primenirea întregii societăți. Dar înainte de toate, avem nevoie de primenirea economiei în consens cu legile pieței libere. Soluția? O nouă reformă. De această dată radicală. O reformă care să antreneze piața și, cu ajutorul pieței, să fie atacate structurile din companii. Numai așa vom consolida un climat economic în care companiile să nu aibă de ales și să se vadă obligate să-și potrivească ceasornicele după orologiul din turnul pieței. Atât cele de stat, cât și cele private, fără nicio deosebire. Dar sistemul nostru de piețe libere, integrate, nu e încă rodat. În aceste condiții, ceasornicul din turnul pieței fie că rămâne în urmă, fie că o ia prea mult înainte. Trebuie să fie reglat. Nu vor fi însă de-ajuns jumătățile de măsură pentru ca mersul economiei reale să fie stabilit după orarul piețelor. Numai accelerarea, dintr-o dată, a tuturor motoarelor restructurării, în consens deplin cu legitățile economice, va produce efectele așteptate. Cum se poate obține un astfel de rezultat? Mai cu seamă prin concurență la sânge.

Multe dintre încercările de până acum – când motoarele reformei au fost turate unul câte unul, iar legile economice au fost încălcate sistematic, una câte una, de teamă ca șocul reformelor să nu fie prea dur – au eșuat. Tocmai încetinirea reformelor și frângerea aripilor concurenței au făcut ca din anul 2012 să nu ieșim râzând. La materia “Bunăstare”, îndeosebi, suntem în coada Europei. Cum însă poziția codașă nu-i pentru noi o noutate, nici nu ne speriem și nici nu dăm alarma. Grav e că ne-am obișnuit să tot strângem cureaua. Și să asistăm la răsturnări de valori, să vedem cum competența pierde adeseori teren, așa încât o bună parte a populației a ajuns să nu mai dea doi bani nici pe muncă, nici pe învățătură, nici pe cultură.

Laureatul Nobel Milton Friedman, plecând de la adevărul că, în natură, frunzele sunt mai dese și mai mari acolo unde e mai mult soare, a observat că la fel se petrec lucrurile și în societate: apar mai mult profit, mai multe locuri de muncă, mai multe salarii mari, mai multă bunăstare acolo unde statul acționează nu pentru a înfunda, ci pentru a desfunda canalele de comunicare între piață și companiile economice. Piața jucând rolul luminii solare. Dacă privim în urmă, vom constata că la noi, mai cu seamă începând din anul 2000, au fost deschise cam toate marile ferestre prin care ar fi putut să intre soarele și aerul economiei de piață. Din nefericire, unele ferestre au fost când deschise, când închise, de teamă să nu intre dintr-o dată prea mult soare și prea mult aer, deși era limpede că numai țările care au deschis toate ferestrele dintr-o dată au reușit. Alte ferestre însă, după ce au fost deschise, au fost repede închise la loc. Între ele: reforma contractelor, reforma managementului, reforma structurilor industriale, reforma mediului economic. Aceste reforme nu mai pot întârzia!