Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Angajații vor ajunge ei să ceară perioadă determinată de muncă

“Vom ajunge sclavii moderni ai Europei!” Între 7.000 și 10.000 de oameni care lucrează la Dacia au fost scoși marți în stradă de liderii sindicali naționali și din uzină pentru a protesta față de propunerile Guvernului de modificare a Codului muncii. De patron, grupul francez Renault nu au zis nimic. Sunt mulțumiți. Dacia merge bine, oamenii au de lucru, se stă la coadă pentru a lua Dusterul, se lucrează în trei schimburi, salariile se plătesc, vin chiar și creșteri. Un caz fericit într-o economie care scade de 28 de luni.

De ce i-au scos liderii lor sindicali în stradă? Că dacă vor intra în vigoare modificările, contractele de muncă cu perioada determinată le vor înlocui pe cele clasice cu perioada nedeterminată. Și nu vei mai fi sclav, cum se striga acum 15 ani, când niciun investitor nu venea aici, iar lupta era cu guvernul, ministerele, Fondul Proprietății de Stat, acționarul majoritar care nu dădea de lucru, dar odată ce erai acolo, erai sigur că rămâneai acolo până la pensie, ci sclav modern, adică e de lucru, patronul e bun, dar anul ăsta ești angajat, dar peste doi ani nu știi dacă mai ești.

Asta să fie problema, dacă ești angajat pe o perioadă nedeterminată sau determinată? Pentru asta de mai bine de două luni se încaieră sindicatele și patronatele românești cu Consiliul Investitorilor Străini? Sau cum să fie perioada de probă, o lună sau 90 de zile? Măcar dacă ar fi atât de multe locuri de muncă chiar și temporare sau să stai undeva cu o perioadă de probă de trei luni, pentru că ai o șansă. Nu cred că un angajator rațional nu ar angaja pe cineva bun mai devreme decât această perioadă de probă și mai mult l-ar lua pe “vecie” dacă l-ar găsi.

În viața unei companii sunt creșteri și scăderi, nu e totul o linie continuă în sus. Un deceniu poți să fi într-o piață bună, să ai succes, iar în următorul deceniu să fii la pământ. Inițial, Nokia a fost în industria hârtiei – în 1865, apoi a fost producător de cauciuc, iar în ultimii 20 de ani regăsim compania finlandeză ca fiind cel mai mare producător de telefoane mobile. Și cine știe ce va fi peste 10 ani? Toate aceste schimbări s-au făcut pentru că cineva a avut viziune, s-a uitat la ce trebuie să angajeze în viitor, iar trecutul e trecut. Compania a rămas în viață și nu cred că sindicatele lor au rămas cantonate în cauciuc sau hârtie.

În loc ca sindicatele noastre să lupte întâi pentru atragerea investitorilor, și români și străini, ca ei să facă ceva, orice, o hală, o linie nouă de fabricație, să aducă un utilaj unde să angajeze un om chiar și pentru un an, problema lor este că românii sau angajații de la Dacia ajung sclavii moderni ai Europei. Dumitru Costin spune că suntem penultimii în Europa la costul orar al forței de muncă – 3 euro pe oră. Bine că a putut să calculeze acest cost pentru că dacă nu erau aceste joburi nu avea ce să calculeze.

Lumea, piețele, tehnologia și cerințele pieței se schimbă acum atât de rapid încât o fabrică/afacere poate rezista doar câțiva ani. Și proprietarul va avea nevoie de angajați doar atât. Nu poate face acest lucru în România, îl va face în altă parte. Dacă ne uităm în ultimii zece ani, salariile au crescut pentru că inițial au intrat investiții străine care în căutare de forță de muncă au plătit mai mult decât alții. La rândul lor aceștia au majorat și ei salariile și investițiile ca să nu le plece oamenii și să-ți mențină locul în piață și tot așa. O întreagă economie s-a dezghețat. Când pe piață intră noi investitori toate lucrurile se mișcă, și salarii, și cerere, și consum. În lipsa lor nu se va mișca nimic.

Dacă ne uităm cu puțină atenție la piața forței de muncă, vedem că tinerii, cei care intră prima dată, pornesc din start cu ideea de a sta într-un loc 1, 2, 5 ani, apoi își caută un job în altă parte pentru că vor să facă altceva, își regăsesc energia și determinarea într-un alt domeniu, salariile sunt mai mari, fiecare cu motivele lui. Ei lasă locul altora care altfel nu ar promova, li se măresc și lor salariile, se schimbă ceva în companii, dacă tragem linie și adunăm, este mult, mult mai bine. Deci pentru tineri perioada determinată este subînțeleasă din start. Este realitatea noii generații și, mai mult, cred că vor ajunge ca ei și sindicatele să ceară perioadă determinată de muncă. Ca să nu fie legați de glie, de companii.

Poate sindicatele și patronatele “românești” ar trebui să ia de guler guvernul și președintele de ce nu aduc investitorii, de ce nu-i conving să vină în România, de ce cad marile proiecte unul după altul.