Opinie Dragoș Damian: Sănătatea a fost liberalizată. Este șansa ei

Infrastructura spitalicească se deșiră măcinată de arierate, fraudă, risipă sau nepăsare, medicii pleacă cu miile din țară, România rurală este practic lipsită de orice servicii în afara celor de urgență, se consolidează oligopoluri private de servicii din ce în ce mai scumpe, se decontează fără folos de trei ori mai multe medicamente care sunt de aproape două ori mai scumpe față de 2008.

Este radiografia tristă a involuției sistemului sanitar, extrem de îngrijorătoare pentru oamenii de afaceri educați, care știu că economia se sprijină pe resurse sănătoase, în acest caz la modul cel mai propriu. Și asta pentru că persistă un dezacord instituțional asupra priorităților de politică publică de stabilizare și sustenabilizare a sistemului sanitar și nu s-a ajuns încă la mult doritul mecanism care să dea echilibru între măsurile tactice, mai puțin cash-intensive, dar care combat frauda și risipa redând eficiența, și cele strategice, scumpe, dar care dau valoare adăugată și returnează investiția în mai mult de 5 ani. Transparentizarea și controlul cheltuielilor, standardizarea achizițiilor în spitale, rețeta și cardul electronic, co-plata consistentă pentru serviciile spitalicești simultan continuării reducerii numărului paturilor de spital sunt măsuri tactice care trebuie implementate în fiecare zi – mai bine zis trebuiau implementate în fiecare zi de când s-a încheiat acordul cu FMI, BM și CE.

Sunt extrem de necesare schimbări tactice curajoase imediate, care servesc într-un fel și la o creștere a acceptării costurilor sănătății în rândul publicului, când anesteziat cu propaganda politică „sănătate pe gratis“, când trezit la realitate atunci când chiar are nevoie de servicii medicale. Altfel, pe termen mai lung, va escalada neîncrederea reciprocă dintre beneficiarii și furnizorii de sănătate. Evoluția naturală va fi, la furnizori, către o dispariție a competitivității, la scăderea dramatică a interesului de a contracta și deci de a oferi soluții (inclusiv asigurări) decente pentru sănătatea românilor, în timp ce, la beneficiari, se va manifesta un refuz în a accepta orice idee care chiar ar putea fi bună și o resemnare în a cere și a primi dreptul fundamental la sănătate, apelând reflex la ceea ce este mai scump în speranța că este și mai bun.

Nu este lipsit de importanță să amintim din nou cele două analize care radiografiază starea de sănătate a României și care rămân singurele referințe din păcate sumbre ale situației din prezent:

• raportul Comisiei Prezidențiale (2008), relevă că starea de sănătate s-a degradat în asemenea măsură în România, încât mor anual, din cauza disfuncționalităților sistemului sanitar, circa 60.000 de români, o populație echivalentă unui oraș mediu;

• analiza Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române (2012) face o corelație funcțională între degradarea stării de sănătate în România și consecințele economice, folosind ca instrument de măsură indicatorul DALY (disability adjusted life-year), numărul de ani de viață pierduți prin dizabilitate pe caz de boală, care este cu 50% mai mare în România decât media europeană, adică 15.651 ani față de media UE, care este de aproximativ 10.000 de ani.

Astăzi, pentru că s-a ajuns la mult așteptata armonizare politică între instituțiile din sănătate, personal aștept de la ministrul Eugen Nicolăescu și președintele Cristian Bușoi curaj și determinare în conceperea și execuția foii de parcurs pentru traiectoria extrem de dură pe care-o are în față sănătatea în următorii 4 ani.

Și, pentru că tot ni se spune, deseori cu titlu de alibi, că FMI-ul, BM și CE semnează foaia de parcurs, adaug în cele ce urmează cele două pasaje care se referă la sistemul sanitar din declarația misiunii FMI din 14 august 2012, deci la aproape un an de la publicare, și care ilustrează nevoia de echilibru între curajul tactic și viziunea strategică:

• „pentru a reduce arieratele în sănătate trebuie întărite măsurile de reglementare a costurilor, inclusiv prin audituri mai frecvente, aplicarea unor liste negative de servicii și medicamente, îmbunătățirea procurement-ului și raționalizarea numărului de paturi din spitale“;

• „în sistemul sanitar, dezbaterea publică referitoare la proiectul noii legislații a constituit un prim pas binevenit în pregătirea revizuirii pachetului de beneficii și mecanismelor de finanțare. Proiectul de lege prevede introducerea asigurărilor private cu scopul suplimentării asigurărilor obligatorii. Dar, înainte de ducerea acestui proiect mai departe, trebuie întreprinsă o analiză de impact care să asigure sustenabilitatea financiară a reformei planificate. În lumina nivelului redus de cheltuieli pentru sănătatea publică din România, există o nevoie puternică de a mobiliza o finanțare adecvată pentru a îmbunătăți livrarea de servicii. Este la fel de important a se reglementa mai bine costurile prin reducerea ineficiențelor structurale din sistem“

Dragoș Damian este CEO al producătorului de medicamente Terapia Ranbaxy și președintele Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR)

Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 20.06.2013