Opinie: Guvernul lui DumneZeus

In fata unei crize economice pentru care nu avem raspunsuri, poate singura varianta viabila ramane sa ne rugam la Dumnezeu.

Altfel nu se explica de ce ieri seara la investirea Guvernului, numele Domnului a fost invocat mai des decat PIB-ul pe 2009 si cresterea economica, de ce Patriarhul Daniel a tinut sa petreaca cateva minute cu ministrii care aveau sa fie investiti si sa-i binecuvanteze.

Nu-mi amintesc ca in 2000 sau 2004 Preafericitul Teoctist sa fi coborat din Dealul Mitropoliei la Izvor, pentru a-i investi cu increderea Bisericii pe viitorii ministri. Probabil acesta a fost modul Patriarhului Daniel de a multumi partidelor din coalitia la Guvernare pentru intentia anuntata de premierul Emil Boc de a colabora strans cu Biserica in urmatorii ani.

Intalnirea Patriarhului cu ministrii a avut si ea partea ei de umor: cand Elena Udrea a dat sa se prezinte si sa-i sarute mana, Preafericitul Daniel a remarcat din coltul gurii: “O stiu pe doamna, ea e cu turismul si manastirile!”, aluzie la programul prezentat de noul ministru privind dezvoltarea circuitelor ecumenice in Nordul Moldovei si Oltenia.

Un sir de 21 de maini si semnul crucii s-au succedat ieri seara si la Cotroceni la depunerea juramantului, in fata sefului statului. Daca la intrarea in sala, Basescu era incruntat, pe masura ce ministrii jurau, fruntea i se descretea. I-a zambit larg Elenei Udrea, fosta sa colaboratoare de la Cotroceni, care a rostit emotionata juramantul de credinta si apoi s-a inchinat peste un jabou bogat din dantela alba, imaculata.

Monica Ridzi, de la Tineret si Sport, a fost si mai cuprinsa de emotii si a uitat sa dea mana cu o buna parte a oficialilor din sala.

Gabi Sandu, de la Telecomunicatii, si-a facut doua cruci, sa fie sigur.

Iar cuvantul de incheiere i-a apartinut lui Basescu, zis si Zeus, care a facut in felul sau aluzie la o impacarea istorica (si crestineasca daca e sa judecam dupa apropierea Craciunului) intre cele doua partide odata surori, care s-au razboit timp de 16 ani – vreme de patru cicluri electorale.

“Avand in vedere traditia politica a celor doua partide, as indrazni sa spun ca poate din ‘92 si pana acum aflate intr-o continuă disputa, au reusit sa epuizeze orice resurse de a mai sta in disputa unul cu altul, de a se uri sau de a-si dori unul raul celuilalt. Probabil cei 16 ani de dispute au reusit sa faca politicienii din ambele partide sa spuna: a venit momentul creat ca efect al votului din 30 noiembrie sa ne asezam impreuna la masa si sa ne punem experienta si vointa in slujba romanilor”.

“Mi-am vazut visul cu ochii”, adica o majoritate puternica, care poate sa faca reforma institutionala si sa dea tarii stabilitatea intr-un moment dificil, a mai spus Basescu, referitor la Alianta dintre PD-L si PSD despre care multi gandesc ca reface FSN si duce mai departe mostenirea compromitatoare a Securitatii si PCR-ului.

Un compromis care nu compromite, a concluzionat insa seful statului, sub privirile Preafericitului Daniel.

Si la urma urmei, odata compromisul infaptuit, ce ramane de facut? Sa ne rugam!