Opinie Iulian Anghel: Cazul Varujan Vosganian

Varujan Vosganian, fostul ministru liberal de finanțe, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, este unul dintre poeții remarcabili ai României. Ultima sa carte, “Cartea șoaptelor”, este o capodoperă, una dintre cele mai frumoase cărți pe care am citit-o. Un lucru mai puțin știut în lumea finanțelor. Grație talentului său remarcabil, bună parte din vremea în care a fost în fruntea Ministerului de Finanțe, Varujan Vosganian a șlefuit la finanțele țării ca la o poezie. Știu cum se face o poezie, iar unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt poeți. Ștergi, adaugi, te răzgândești, pui la loc. Dincolo de talent, e și chestiune de moment, de inspirație. În preajma debutului crizei, în 2008, vorbeam cu dl. Vosganian și îl întrebam: Domnule ministru, cheltuielile salariale o iau razna, iar veniturile se prăbușesc. Ce faceți? Stai liniștit, spunea Vosganian, inspirat. La finele lui 2008, care a coincis cu finele mandatului lui Vosganian în fruntea Finanțelor, deficitul era de 5,2% din PIB, la o creștere economică de 7,1%. A construit Varujan Vosganian vreo autostradă ca să justifice un asemenea deficit?

Varujan Vosganian a cheltuit banii din privatizarea BCR pentru salarii și pensii. Va spune că sunt omul lui Băsescu pentru că actualul președinte i-a adus o astfel de acuzație. La momentul respectiv, l-am rugat să comenteze acuzația: cum ați cheltuit peste 2 mld. de euro din privatizarea BCR? Banii nu sunt pierduți pentru că pozițiile contabile sunt deschise. Emitem titluri de stat și îi punem la loc, susținea Vosganian. Poate. Dar cash-ul dispăruse.

Un raport al Curții de Conturi din primăvară arată că sumele provenite din privatizare – 11 miliarde de lei (aproape 3 mld. euro) – au fost folosite în perioada 2007-2008 pentru acoperirea deficitelor Trezoreriei, deși sumele din Fondul Național de Dezvoltare ar fi trebuit destinate, cu precădere, investițiilor. Cât a investit dl. Vosganian din banii din privatizări? 500 de milioane de lei!

Varujan Vosganian susține, într-o postare pe blogul său, (vezi www.vosganian.ro/cazul iulian anghel) că sunt vinovat de “criza morală” în care se se afundă România pentru că am scris luni, în ZF, că domnia sa a avut o relație apropiată cu Sorin Ovidiu Vântu, care i-a finanțat partidul pe care l-a condus – UFD. Ce spune dl. Vosganian? Nu mă confunda pe mine cu partidul! Toate partidele au fost finanțate de SOV!

ZF a scris luni: “în 2009, a izbucnit un scandal legat de o returnare ilegală de TVA de 62 mil. euro către compania Petromservice, în care era implicat și Vântu. Returnarea a fost aprobată de Ministerul Finanțelor pe vremea când Vosganian era ministru”. Domnul Vosganian spune: Nu! Returnarea a fost făcută de către ANAF: “Cât timp am fost ministru nu am intervenit niciodată în chestiunea returnărilor de TVA, nici mari, nici mici. (…) Înțeleg că anul trecut a fost un scandal pe tema acestei returnări de peste 60 de milioane de euro”. Dar eu ce să înțeleg? Că dl. Vosganian a aflat de această poveste din ziare? Că nu ar fi trebuit să știe, în calitate de ministru de finanțe, de o returnare de TVA de o asemenea valoare?

Am scris în articolul incriminat de dl. Vosganian că Traian Băsescu l-a acuzat că a luat bani de la SOV. Fac acum cuvenita rectificare. Traian Băsescu, dat în judecată de Varujan Vosganian pentru această afirmație, a retractat și și-a cerut scuze. Este o greșeală a mea că nu am făcut această mențiune. O uitasem. Îmi cer scuze acum. M-aș fi oprit aici. Numai că, în postarea pe blogul său, intitulată “Cazul Iulian Anghel”, Varujan Vosganian susține că, din cauza mea și a altora ca mine, România se află în situația în care se află și că sunt vinovat de criza morală în care se afundă țara. Chiar așa? Un jurnalist este de vină pentru criza morală a țării, dar nu cei care au fost plătiți din bani publici și nu au făcut nimic vreme de 20 de ani?

Când partidul lui Vosganian primea bani de la Vântu, eu nu știam cine este Vântu. Eram, dacă îm aduc aminte, un modest profesor debutant. Nu am avut de a face cu politica decât în calitate de jurnalist. Nu eu am fost în vârful politicii vreme de 20 de ani, ci Varujan Vosganian (de două ori deputat și de trei ori senator, plus ministru al finanțelor), alături de alții precum Traian Băsescu sau Radu Berceanu de la PD, până de curând ministru al transporturilor. Care ministru al transporturilor a avut miliarde de euro pe mână, nu a făcut absolut nimic cât a fost ministru, doar și-a încasat salariul, dar susține, comentând același caz Vântu: “Bineînțeles că m-am gândit (că aș putea fi arestat – n.n.) și bănuiesc că se gândesc toți primarii, bănuiesc că se gândesc toți miniștrii, toți secretarii de stat, toată lumea”.

Halal sacrificiu, grea misiune să fii ministru sau demnitar, să ai pe mână finanțele țării, miliardele de la UE, să împingi țara în prăpastie fără ca nimeni să te întrebe de sănătate, dar să te bântuie, așa, într-o doară, nostalgia zăngănitului de cătușe, fiind atât de sigur că nu o să ai parte de ele! Și frumoasă dispoziție de a amesteca de-a valma, bunul, răul, vinovatul, nevinovatul, (“bănuiesc că se gândesc cu toții…”), “criza morală” cu situația “aiuritoare” a României. De ce se teme dl. Berceanu de cătușe dacă este nevinovat?

Despre ce vorbim de fapt?

“Studiul de caz Iulian Anghel ne mai apropie cu un pas de înțelegerea situației aiuritoare în care se află România în care, orbește, ne reclădim dictatorul pe care, cu douăzeci de ani în urmă, l-am dat jos și continuăm să ne afundăm în criza morală, precum în nisipuri mișcătoare.”

Mișcătoare și fraza domnului Vosganian, cea de mai sus. Cu o precizare. Eu nu sunt un studiu de caz. Sunt un ziarist despre care dl. Vosganian poate să creadă că este nepriceput sau de rea-credință. Un studiu de caz este domnia sa, alături de Radu Berceanu și mulți alții – oameni care cred că puterea le aparține prin dreptul Divin și care, ori de câte ori se întâmplă ceva ce i-ar putea incrimina “moral”, invocă “sistemul”, omițând să spună că, de douăzeci de ani, la putere sau în opoziție, au făcut jocurile. Și că ei sunt sistemul pe care, culmea culmilor, îl acuză.

Dacă dl. Vosganian vorbește de “criza morală”, în care afund eu România, poate ar trebui să-i reamintesc că nu eu au făcut harcea-parcea legea restituirii caselor naționalizate, ci un fost coleg liberal al domniei sale. Că nu alții au dat șpagă electorală din vistieria statului – 1 miliard de euro administrațiilor locale (mare parte din acești bani mergând spre primăriile PNL și PSD), în plin debut al crizei, dar, mai important, în preajma alegerilor din 2008, lucru care a accentuat deficitul cu aproape 0,7% -, ci chiar domnul Vosganian. Pentru Varujan Vosganian nu a contat situația țării, ci scorul partidului său în alegeri. Nu că alții ar fi făcut altfel, dar despre ce criză morală vorbim atunci? Domnul Vosganian susține că aș fi avut “o criză de demnitate” când am scris despre el și SOV. Dar demnitatea distinsului intelectual unde a fost în 2008, când, știind bine situația disperată a finanțelor publice (a admis asta, cu rugămintea de a nu-l cita, într-o discuție pe care am avut-o în cafeneaua de la Senat), a aruncat un miliard de euro pe fereastră pentru că era campanie electorală?