Opinie Iulian Anghel: Cunoașterea inutilă

Nicio rațiune, în afara unui rudimentar calcul politic, nu justifică angajarea răspunderii Guvernului pe legea educației. Nu că educația nu ar avea nevoie de ajustări, ci că tot demersul este inutil atâta vreme cât legea va fi, oricum, modificată odată cu schimbarea puterii.

Efortul este zadarnic, iar cunoașterea inutilă. La ce i-ar folosi Guvernului dacă i s-ar aduce aminte că, în ultimii 20 de ani, legea educației a fost modificată de 114 ori?

Ceea ce disperă în România de astăzi este canalizarea eforturilor către nimic. “Cunoașterea inutilă”, cum ar spune Jean-François Revel. Cunoști adevărul, dar adevărul nu te cunoaște pe tine. Mistificare.

Nu poți contabiliza eșecul moțiunii de miercuri a opoziției în contul succesului Guvernului. Nu poți suține că efortul ratat înseamnă un entuziasm al populației pentru reforme. Cum nu poți sprijini, în mod rezonabil, ideea că reducerile de salarii înseamnă, automat, restructurarea statului. Dar o faci.

Doar că tăierile de salarii au un singur nume: eșec! “Luminița de la capătul tunelului” a lui Victor Ciorbea devine un întuneric de la capătul lumii. Niciun om rațional nu ar accepta să ardă pe rug pentru mântuirea semenilor care se vor naște peste 1.000 de ani.

România sfârșește al doilea an de recesiune și se pregătește pentru al treilea. Iluzia că ieșirea Europei din criză va trage România după ea, cum tind să ne asigure oficialitățile, s-ar putea dovedi o iluzie. Pentru că, deși exporturile cresc, economia scade. Și nu există nicio analiză guvernamentală serioasă care să și explice de ce și să caute soluții. Sigur, dacă exporturile nu trag economia în sus, atunci ar trebui să o tragă consumul intern. Dar cum? Cu tăieri de salarii și cu gâtuirea cheltuielilor pentru investiții? Știm că statul nu are bani și că o serie de cheltuieli trebuie ajustate. Dar aceasta este reforma? Nu este doar consecința lipsei ei?

În 2009, în plină criză, administrația centrală nu a mișcat un deget pentru ajustarea cheltuielilor publice. În 2010, ajunsă la fundul sacului, acuză rezistența la reforme a celor care nu vor, în mod voluntar, să admită să li se înjumătățească venitul.

Guvernul urma să-și angajeze aseară răspunderea în fața Parlamentului pe o lege extrem de contestată, cea a educației. Maghiarii minoritari vor învăța istoria și geografia în limba maghiară cum legiferează actul normativ. Va conduce această măsură la creșterea salariilor profesorilor de limbă maghiară, la fel de săraci ca și profesorii de limbă română? Nici vorbă. Dar va menține Guvernul în funcție, grație spijinului UDMR. Ce spune Guvernul în schimb? Că cei care nu vor legea nu vor reformă! Și că, needucați cum suntem, trebuie să ni se îndese reforma pe gât!

Știm acest discurs de multă vreme. El a făcut carieră în epoca postrevoluționară. Dar dacă știm, cum să facem să nu știm degeaba? Singura modalitate este de a arăta zi de zi că știm să deosebim adevărul de fals. Doar așa cunoașterea va deveni utilă.