Opinie Lelia Munteanu: Traseistan

Mi-e greu să mai țin pasul. În fiecare zi, câte-un ghiftuit de putere dezertează la Opoziție, negociindu-și un loc în viitoarea guvernare și filosofând. O doamnă Popa, care-a intrat ieri în PNL pe ușa din față, se destăinuie public: “Motivul plecării mele din PDL este legat de lipsa exercițiului democratic în partid. Totul a fost imposibil, într-o veșnică poziție de drepți”. (Doamna P stătuse drepți într-o poziție înaltă). Apropo, ce dorește căprioara politică și, ca ea, toate vietățile care au pornit în migrație? Să ajungă din nou la putere. Din orice poziție.

O șmecherie ieftină. Peste încă patru ani, în prag de alegeri, aceeași doamnă și restul se vor încolona cu seninătate în formațiunea cu cele mai multe șanse. Declarațiile lor, la venire și la plecare, sunt antologabile într-un Manual al Ipocriziei.

În ziua solemnă a scrutinului, alegătorii se vor năpusti spre urne, într-o mână cu o sacoșă, în cealaltă agitând ștampila, și vor vota… Ce mai contează? Important e că la noi, în Traseistan, nimeni nu decontează nimic.

Din patru în patru ani, traseistele redevin fete mari, cu prețioase amintiri din cabina de TIR.

Update, ca să zic așa, sau “după plecare” (în jargonul de la Poștă): Antonescu s-a ițit ca un Crin la Timișoara, să celebreze intrarea deputatului Dugulescu (PDL) în PNL. Tot înainte, până la victoria definitivă a portocaliberalismului!

Lelia Munteanu este senior editor al ziarului Gândul