Opinie Lucian Isar: Condiții și condiționări

În cea mai recentă carte a sa, “Think Twice”, analistul Michael J. Mauboussin sugerează că deciziile cele mai la îndemână nu sunt întotdeauna cele optime.

Una dintre tezele emise în ultima perioadă este aceea că lichiditatea excesivă existentă în sistemul bancar asigură cadrul necesar reluării creditării. În realitate, lichiditatea excesivă pe termen scurt nu este o condiție necesară și suficientă pentru reluarea creditării. Un demers constructiv constă în asigurarea unei lichidități suficiente, nu doar declarativ adecvate, la termene lungi de timp pentru a ușura intermedierea inter-temporală, a micșora volatilitatea implicită și a încuraja crearea unei curbe de dobândă.

Convergența ratelor de piață cu cele de referință reprezintă o condiție sine qua non pentru eliminarea problemelor de semnal distorsionat. Mai mult, sunt necesare semnale clare referitoare la relaxarea condițiilor monetare în sens larg și în linie cu o politică economică direcționată spre sporirea avuției naționale și nu doar având ca unic scop atingerea unei rate scăzute de inflație. O inflație redusă nu este un scop în sine, mai ales în cazul în care ne plasăm deja în zona de 3-4%, din care o mare parte este datorată ajustării prețurilor administrate. În aceste condiții, orice forțare a vitezei de reducere are un impact negativ masiv asupra creșterii economice.

Lărgind contextul discuției, condițiile relevante pentru o evoluție pozitivă a creditării țin în cea mai mare măsură de noi și sunt următoarele: mentalitatea de creștere, reducerea incertitudinii, cadrul de reglementare al industriei, arhitectura macro-economică favorabilă competitivității, cererea de credit, educația actorilor economici, axe de dezvoltare durabilă și extinderea surselor de finanțare.

Mentalitatea de creștere reprezintă un meta-nivel și presupune înțelegerea ecosistemului economic ca pe un sistem complex adaptativ. Acest demers trebuie privit ca alternativă la abordarea statică care încearcă să conecteze și să mobilizeze doar resursele identificate intern și să marșeze doar pe reducerea deficitelor. Mentalitatea de creștere utilizează resursele interne și externe, accelerând învățarea și îmbunătățind performanța. Un discurs bazat doar pe fatalități, exogenități și vinovați nu face decât să reducă șansele de revenire economică a României.

Reducerea incertitudinii privind viitorul economic presupune creionarea unor posibile suprafețe de risc. Nu haosul politic micșorează încrederea investitorilor, ci lipsa unor politici economice ce inspiră optimism. Acestea trebuie să transmită o viziune și traiectorii fezabile de sporire a prosperității naționale față de ceilalți concurenți și nu să fie doar exerciții de retorică pe tema reducerii deficitelor. Reducerea deficitelor fără o construcție paralelă a creșterii economice poate genera o spirală negativă auto-susținută.

Cadrul de reglementare al industriei bancare trebuie să fie în mod consistent propice creditării pe termen mediu și lung. Elementele suplimentare necesare în acest moment sunt: modificarea metodologiei de provizionare pentru a o aduce la standardele contabile internaționale (IFRS), modificarea legii insolvenței pentru a echilibra pozițiile creditatului și creditorului în procesul de insolvență, rezerva minimă în lei să conveargă la zero pentru a reporni finanțarea în lei și pentru a decelera euro-izarea și promovarea unor structuri de dispersie a riscurilor.

Peisajul macroeconomic favorizant pentru sporirea competitivității trebuie să cuprindă și următoarele: o legislație flexibilă a muncii, predictibilitate și competitivitate fiscală privită pe baze național relative, un sistem educațional relevant pentru viitoarele nevoi societale și nu bazat pe actualele constrângeri ori interese, precum și eliminarea arieratelor prin implementarea de exemplu a unor platforme multi-agenți de scontare.

Concurența în piața de intermediere financiară se poate crește prin acceptarea de noi jucători, specializați, și ideal cu acționariat local pentru potențarea capitalului și a intereselor autohtone. Intermedierea clasică devine desuetă în multe jurisdicții și prin urmare piața ar trebui lăsată să evolueze în salturi, nu doar incremental.

Lipsa personalului calificat se repercutează asupra expansiunii creditării. Evoluția recentă a creat o migrare a personalului bancar către

partea de retail și a generat o subdimensionare a componentei corporate. Redimensionarea

forței de muncă, introducerea de programe de instruire, atragerea românilor emigrați și extinderea diferitelor entități cu abilități alternative în universul financiar accelerează evoluția pe curba învățării.

Cererea poate fi crescută prin promovarea unor campioni locali, aprobarea cât mai rapidă a legislației “discutabile” privind parteneriatul public privat (PPP), lansarea axelor naționale de dezvoltare, promovarea surselor alternative de capitalizare a diferitelor companii, promovarea conceptului de project finance, susținerea formării de companii de rating independente, stimularea pieței de obligațiuni corporatiste și susținerea de vehicule financiare alternative. Promovarea agresivă pe piețe externe ne-tapate în prezent, dar cu istoria relațională a unor avantaje comparative existente ori construibile diminuează riscul de dependență exagerată față de Uniunea Europeană și generează finanțarea necesară.

Lucian Isar este analist financiar