Opinie Sorin Pâslaru: Cine răspunde pentru Schengen și reactoare?

Martie 2010: după semnarea cu surle și trâmbițe a contractului de 4 miliarde de euro pentru autostrada Comarnic-Brașov, francezii de la Vinci anunță sec retragerea. Eșec major într-un domeniu strategic, infrastructura, despre care se tot spune că va scoate România din criză. A plătit cineva din oficiali? Nu.

Decembrie 2010: francezii și nemții se opun intrării României în Schengen. Eșec major într-un domeniu strategic: securitatea, care este esențială pentru investitorii străini, despre care se tot spune că vor scoate economia din criză. A plătit cineva? Nu.

Ieri, 20 ianuarie 2011: francezii de la GDF Suez, nemții de la RWE și spaniolii de la Iberdrola spun pas proiectului de 4 mld. euro al celor două reactoare nucleare de la Cernavodă. Eșec major într-un domeniu strategic: energia, despre care se tot spune că va scoate România din criză. A plătit cineva sau va plăti cineva? Probabil nu.

Cad ca niște ghilotine veștile rele.

Le pasă cumva foștilor miniștri Radu Berceanu de la Transporturi sau lui Adriean Videanu de la Economie care oricum veneau pro bono la serviciu milionari fiind din alte afaceri ? Nu.

Așa cum nu le pasă nici altora dacă ceea ce au spus că se va face nu s-a făcut, că vom avea creștere economică și nu am avut, că suntem solizi financiar și nu avem nevoie să ne împrumutăm și au greșit. Nu le pasă și nu-și asumă erorile, deși au prosperat de 20 de ani din bani publici. S-au strâns la vârf și au dobândit credibilitate, din păcate, o serie de lideri care nu au știut să manevreze eficient în anii de creștere economică, au reacționat târziu când a venit criza și s-au trezit că trebuie să accepte ca România să se împrumute cu 20 mld. euro când datoria publică era de doar 12 mld. euro.

Sunt defazați de la realitate, cred că vom avea creștere economică, dar nu avem, spun că nu avem nevoie să ne împrumutăm, dar după două zile semnează pentru 20 de miliarde de euro.

Când trebuia să fie austeri, în 2009, nu au fost, ci au aruncat cu banii pe cântări la 2 mai și pe indexări de pensii, iar când economiile europene își luau din nou avânt, adică în 2010, au lovit consumul și deci creșterea economică prin creșterea TVA cu 5% într-o noapte. Ei, care au acum 50-60 de ani, vor lăsa celor care urmează rambursarea unui mare împrumut de 20 de miliarde de euro, dar nicio autostradă terminată în 20 de ani, niciun stadion nou, niciun mare spital nou și nicio mare universitate nouă.

Unii mai vor și aplauze, pentru “stabilitate”. Mulțumim.

Problema mare este că o parte dintre jurnaliști, în loc să-i întrebe în fiecare conferință ce au spus ieri și să le ceară socoteală pentru ce nu au făcut, câteodată nu sunt decât niște simpli purtători de mesaj: “vom face”, “vom investi”, “vom crește”. Mereu “vom” sau “trebuie”. Niciodată bilanț, niciodată evaluare asupra a ceea ce a fost până acum, asupra resurselor pe care le-au avut la dispoziție și a rezultatelor obținute. Autosuficiența și imobilismul, neacceptarea opiniilor contrare și, mai rău, chiar atacarea brutală a celor care pun întrebări sau pun problema eficienței unor oameni plătiți din bani publici nu au cum să aducă ceva bun. Ci dimpotrivă.