Opriți-vă/ de Ion Pena

În drumul meu opriți-vă fierbinți,

În carnea mea cu târnăcoape.

Am să vă dau mistere și arginți,

Ca dulcea bogăție să vă’ngroape.

Mi-e inima de fulgere ocean,

Mi-e fruntea năzdrăvană și haiducă.

Opriți-vă cu sufletul ochean

Să beți înfiorarea hăbăucă.

Pe steiul ars de foc și’nchipuiri 

Să vă înalț o clipă, să vă doară.

Crepuscul de altare și zefiri

Și vorba peste moarte să vă moară.

Nu închinați cu mine rugăciuni

Ci treceți, ca barbarii, mai departe,

Mă jefuiți de grâne și tăciuni.

Deschis îmi e pătulul ca o carte.

Eu voi rămâne, singur, vagabond, 

Un cerșetor de soare și de vise.

Voi ocoli destinul rubicond

Cu porțile de marmură, închise.

Notă: Despre Ion Pena s-a mai scris în Ziarul de duminică. În numărul din 28 septembrie 2001, regretatul nostru colaborator, prozatorul Constantin Stan, i-a dedicat un articol amplu și foarte bine documentat, din care cităm – „(…) cariera literară destul de scurtă – a murit la 33 de ani – , desfășurată în special în reviste și edituri teleormănene, așadar nu departe de București, și așezată sub zodia tulbure a epocii (1939-1944), l-a scos vreme îndelungată din circuitul public. Cunoscut mai ales ca epigramist, înscris ca atare și de G. Călinescu în a sa Istorie… și inclus în mai toate antologiile epigramei, Ion Pena este mai mult decât atât (…)”

Manuscrisele rămase după moartea lui Ion Pena au avut parte de o tristă odisee – unele s-au pierdut, altele s-au rătăcit, altele au fost confiscate din pricini care țin de politica vremurilor. Prin strădania domnului Marin Scarlat, nepotul autorului, o parte dintre textele lui Ion Pena au apărut, în 2011, în volumul „Scrieri”. 

Recent, domnul Marin Scarlat ne-a scris, reamintindu-ne că lucrarea literară a unchiului său încă așteaptă să fie recuperată. Publicăm în ediția de astăzi a ziarului nostru un poem de Ion Pena, în speranța că „recuperarea” acestui autor cu un destin (personal și literar, deopotrivă) tragic se va petrece, odată și odată.