Opriți-vă/ de Ion Pena

În drumul meu opriți-vă fierbinți,

În carnea mea loviți cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere și arginți,
Ca dulcea bogăție să vă’ngroape.

Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e fruntea năzdrăvană și haiducă.
Opriți-vă cu sufletul ochean
Să beți înfiorarea hăbăucă.

Pe steiul ars de foc și’nchipuiri
Să vă înalț o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare și zefiri
Și vorba peste vorbă să vă moară.

Nu închinați cu mine rugăciuni
Ci treceți, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiți de grâne și tăciuni –
Deschis îmi e pătulul ca o carte.

Eu voi rămâne singur, vagabond,
Un cerșetor de soare și de vise.
Voi ocoli destinul rubicond
Cu porțile de marmură, închise.