Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Oscar Schmidt

Pictorilor ale caror nume au miez, sunet sau aplomb european si nimic care sa-mi spuna c-au fost, totusi, cetateni romani ori au avut o relatie semnificativa cu viata artistica din Romania din prima jumatate a secolului al XX-lea, le zic "Oscarsmizi"

Tudor Octavian · 11 octombrie 2002 · 4 min de citit

Pictorilor ale caror nume au miez, sunet sau aplomb european si nimic care sa-mi spuna c-au fost, totusi, cetateni romani ori au avut o relatie semnificativa cu viata artistica din Romania din prima jumatate a secolului al XX-lea, le zic “Oscarsmizi”.

Asta vrand sa insemne ca, atunci cand le-am aflat semnatura pe un tablou, chiar si cu un mestesug precar, i-am cautat intai in ADEC ori in alte anuare europene cu autori si cotatii.
Tabloul pe care-l reproduc e semnat O. Schmidt si e de mana de pictor foarte bun. Cativa colectionari, carora li l-am aratat, au exclamat: Exceptional! Tusa e generoasa si sigura, cromatica trimite la o viziune a naturii de scoala plain-air-ista, desenul e esentializat, dar cu o buna definitie, iar compozitia arata un lung exercitiu de monumentalist.
Mai departe, atat locul si personajele – probabil o scena dintr-o piata sarbeasca – cat si intregul culorii indica altfel de simtire, decat aceea ilustrata majoritar de post-impresionistii Saloanelor Oficiale bucurestene. Normal, am apelat la ADEC si AKOUN, la cataloagele de licitatii ale unor case de auctiuni germane, unde am gasit cativa Oscar Schmidt, Otto Schmidt si Oliver Schmidt.
Dar, filtrand mai atent listele de prezente de la alte manifestari, decat acelea ale Tinerimii si ale Saloanelor anuale, l-am aflat si pe Oscar Schmidt, pictorul care, in anii ’30, locuia in Capitala, pe strada Carol Davila, la numarul 97.
Si care, din cauze pe care nu le pot proba, dar le pot ghici, prezenta, dimpreuna cu multimea de anonimi ori semi-anonimi interbelici “Flori”, “Prune”, “Struguri”, “tiganci in Obor” si alte panze cu o chemare modesta, abia amintind, printr-un portret de “Lucrator” – reprodus si-n “Catalogul ilustrat” al Cercului Artistic – de metoda lucrarii ce-o reproduc.
In prefata catalogului Cercului Artistic, editat la 40 de ani de la constituirea acestei prime organizatii profesionale de la noi, se spune ca tinerii din intrunire au obtinut toti diploma de la Belle Arte. Numele artistului insa e scris eronat – Oscar Smidt – si gresit il vom gasi si-n alte publicatii, cand Oskar, cand Schmit.
Povestind despre pitorestii din invatamantul artistic al anilor 1910, sculptorul Oscar Han ii face lui Schmidt, in cartea sa “Dalti si pensule”, un soi de portret rece, dar nu lipsit de trimiteri folositoare noua, celor care incercam sa reconstituim, din mai mult decat nimic, biografiile unor artisti adanc cazuti in uitare: “… Un altul, Schmidt, numai piele si os, cu par castaniu-albit si cu o pereche de mustati tepoase, venea tot asa (in scoala n.n.) numai iarna. Era pictor de biserici si conservator de fresce. Picta, dupa cate se auzea, si mici biserici de tara. A lasat in urma lui un atelier cu fereastra la nord si luminator. La acest atelier se ajungea pe o scara ce ducea la etaj – azi atelierul lui Boris Caragea”.
Oscar Han spune ca Schmidt “a lasat in urma lui un atelier”. Cunoscand obiceiurile epocii si naravurile unor sefi ai breslei, numiti vechili peste artisti cu temeiuri politice, inclin sa cred ca Schmidt n-a lasat nimanui acest atelier, ca i-a fost rechizitionat.
In nici unul din inventarele cu artisti (anul si locul nasterii si al mortii), care circula la galeristi si la consignatii, nu l-am gasit si pe Oscar Schmidt. Daca voi insista sa adun informatii, e posibil sa mai aflu cate ceva, dar cat de doveditor poate sa fie acest ceva pentru memoria lui Oscar Schmidt, e greu de spus, cat timp opera nu-i accesibila.
Intr-un timp, am selectat, din tipariturile vremii, numele artistilor care, intalnite pe panze si cartoane razletite in comertul de arta, sau in felurite publiactii, ne-ar trimite cu gandul la alte scoli artistice decat cele romanesti.
Unii si cumpara lucrarile lor, convinsi ca strang in colectie opere de pictori straini, ce urmeaza a fi acreditati mai apoi ca autori “cu cota”, cu ajutorul unor dictionare si anuare.
Iata un mic tezaur, in felul lui provocator, de “Oscarsmizi”: Urbin Z., H. Geiger, Cogan Sneer, Max Haas, Albert Kristof-Krantz, Max Gamburd, I. Keber, Coline Dazza, Sebastian Armand, Henri Visconte, Ilse Langeveld, I. Rechenberg, B. Conzevitsch, Davis Michel, S. Friant de Neuville, G. FA1rer, Mosco Fainsieber, M. Krietzer, Gustav Kollar, Ed. Morres, Alecsis Mara, Fortuna Mavromate Brulez, Carol HA1bner, Popper HA1bert, Leon Wallfish, G. Alevra, Pauli Hertz, Marie Clony, Marc Rafalovici, Nina Margrafschi, V. Canella, I. Fadrusz, Harry SchA¶nberg, Ernst Richard Boege, Francisc WeinhA¶pl…
Lista completa ar umple intreg spatiul acestei rubrici.



Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar



Citește și