(P) Ce pierdem atunci când aruncăm hrană?

Peste o treime din toate alimentele destinate consumului uman nu ajung niciodată în furculiță, conform unor statistici ale Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite.  România ocupă locul nouă în clasamentul risipei alimentare din Europa, cu 2,2 milioane de tone de alimente risipite pe an sau peste 6.000 de tone pe zi. Si toată această risipă se face în același timp în care peste 4,5 milioane de români au dificultăți în procurarea hranei.

Risipa alimentară are, din păcate, dincolo de implicațiile etice și un cost economic semnificativ,. Și nu este vorba doar de valoarea produselor în sine, ci și de costurile legate de producția, transportul și depozitarea produselor irosite, precum și costul tratării acestora. Așa apare un alt paradox, cheltuim bani ca să aruncăm hrană.

Iar pierderile sunt considerabile, atât pentru consumatorii individuali, cât și pentru economia națională. Pierderile economice, ca și în cazul consecințelor ecologice, se acumulează de-a lungul lanțului alimentar. Astfel, o tonă de deșeuri alimentare la nivelul gospodăriilor (adică ultima verigă a lanțului) cauzează costuri economice și de mediu mai mari decât o tonă de deșeuri alimentare din sectorul agricol.

Reducerea risipei alimentare este un obiectiv important al Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă, fiind necesare demersuri multiple și concertate pentru a stopa acest fenomen de proporții.

Agenții economici, care aleg să doneze alimentele cu termen scurt de valabilitate pot beneficia de facilități fiscale conform Legii 217 din 2016 privind diminuarea risipei alimentare. Donarea acestor alimente se poate face oricând în ultimele 10 zile înainte de termenul de expirare. Organizațiile care pot primi astfel de donații sunt asociații, instituții publice și întreprinderi sociale, care se implică în redistribuirea acestor alimente, înainte să se transforme în deșeuri.

Cum se reflectă facilitățile fiscale acordate în contabilitate?

Cheltuielile de natura stocurilor sunt deductibile (art. 25 alin. (4) lit. c), pct. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal). Operatorul donor poate deduce aceste cheltuieli (costul produselor ieșite din gestiunea lui) la calculul profitului impozabil.

Totodată, prin donarea acestor produse sunt evitate cheltuielile legate de depozitarea, evacuarea sau neutralizarea lor, existând astfel un control mai bun asupra stocurilor.

Cine sunt Donatorii de produse?

Supermarketurile, hipermarketuri la fel ca și producători alimentari, magazine alimentare, cantine, restaurante, hoteluri, care au surplusuri alimentare constituite din alimente cu termen scurt de valabilitate, toți aceștia pot opera donarea lor in cadrul legal al Legii menționate.

Cine poate colecta astfel de produse?

Produsele pot fi donate către operatori-receptori, înregistrați în baza de date a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care poate fi consultată aici.

La data de 21.09.2022, în această bază de date/ Registru, erau înscrise 38 de organizații care se implică în activități de preluare și distribuire a alimentelor cu termen scurt de valabilitate. Acestea sunt răspândite pe întreg teritoriul țării, în diferite zone, și sunt, în cea mai mare parte, organizații care se adresează persoanelor vulnerabile. Produsele recuperate prin acest proces, vin să acopere o parte din nevoia de hrană, cu care se confruntă aceasta categorie a populației. Apariția și dezvoltarea structurilor de acest fel facilitează posibilitatea de donare a produselor cu termen scurt de valabilitate. Agenții economici pot consulta cu ușurință în baza de date care sunt organizațiile disponibile în zona lor de activitate.

Pentru diminuarea risipei alimentare, este important ca fiecare actor să își asume partea de responsabilitate: de la decidenții politici, la companii, consumatori, chiar și unitățile de învățământ.

Un exemplu de bună practică este la Timișoara, unde s-a construit deja o rețea de colectare și distribuire a alimentelor recuperate. Rețeaua este formată din companii care donează, organizații care colectează și distribuie alimente (ex: Banca pentru alimente Timișoara), organizații care promovează consumul responsabil în parteneriat cu școli (ex: asociația INTERSECT și CRIES). Din rețea fac parte și bucătari care sunt implicați nu doar în promovarea unor meniuri mai echilibrate dar care explică și învață cum se pot revalorifica resturile alimentare.

Acest material este realizat în cadrul proiectului Stop risipă!, implementat de către întreprinderea socială INTERSECT (http://www.intersect.org.ro/) cu finanțare din partea Municipiului Timișoara, prin Centrul de proiecte.