(P) Roland Garros, mon amour

Zeci de străduțe înguste garnisite cu terase micuțe și cafenele. Mii de trecători, unii grăbiți, alții savurându-și tacticoși croissantul proaspăt în acordurile unor trupe ambulante pe care le întâlnești aproape la fiecare colț de stradă. Muzicalitatea cuvintelor, atmosfera mereu boemă, o relaxare aparte, clădirile care te privesc “de sus” după secole de istorie, forfotă continuă. Timp de două săptămâni, în fiecare an, totul curge însă într-o singură direcție: Parcul Porte d’Auteuil. Devenit deja parte din istoria Parisului, Roland Garros reflectă perfecta strălucire a metropolei în care viețuiește. Este singurul turneu pe zgură din cele patru de Mare Șlem. Este locul din care eroii ies purtând pe veșminte urmele cărămizii ale luptei cu mingile trimise scurt peste fileu și îngropate în particulele roșiatice. Este locul unde tie-breakul nu face legea în setul decisiv, iar lentoarea jocului pe zgură conferă turneului un statut aparte, de cel mai solicitant Mare Șlem din cele patru. Purtând numele celebrului aviator francez Roland Garros, turneul a pășit în calendarul internațional în urmă cu 120 de ani. O istorie care începe pe nisip și se contiuă pe iarbă adunând sub numele de “Campionatul Franței” numai jucători membrii ai cluburilor franceze de tenis. O regulă restrictivă care a picat în 1925, deschizând porțile jucătorilor amatori de peste tot, ca din 1968 să devină primul turneu de Mare Șlem care să îi reunească la start, atât pe amatori cât și pe profesioniști. O trecere făcută pe fondul zgurii (din 1928), devenită brand-ul competiției pariziene.

Se mută aproape de Versailles!?

Un turneu de tradiție care nu a fos lipsit de cutremure, cel mai recent fiind posibila sa mutare începând din 2016, una dintre locațiile vehiculate fiind în apropierea castelului Versailles. Doar o furtună într-un pahar, după ce la începutul acestui an, organizatorii turneului au anunțat că Roland Garros-ul va rămâne pe locația curentă. Însă cu o altă față: terenul 1 va fi demolat, vor apărea alte două terenuri, un acoperiș retractabil pe terenul central Philippe Chatrier, care își va mări capacitatea cu 60%.

Agassi a dat un titlu pentru perucă

Lada cu amintiri-comori de la Paris e una plină, iar poveștile sunt fabuloase. Turneul de la Roland Garros a fost turneul care a scos la iveală mai mulți campioni surpriză, dar și locul în care alții și-au lansat carierele. Este și cazul lui Andre Agassi, care la puțin timp după ce a împlinit 20 de ani, juca prima lui finală de Grand Slam. Până atunci, rebelul american refuzase să joace la Wimbledon din cauza tradițiilor impuse de organizatori, în special cele legate de echipamentul alb imaculat, astfel că el și-a îndreptat atenția către celelalte mari turnee. Prima finală de Grand Slam a lui Agassi nu a însemnat automat și primul mare succes, americanul câștigând Open-ul Franței abia la nouă ani distanță.

În urmă cu aproximativ doi ani, fostul lider mondial a dezvăluit într-o autobiografie și motivul pentru care a irosit o primă șansă de a câștiga Roland Garros-ul, la momentul actual acesta părând a fi cel puțin haios. El a susținut că la finala din 1990 cu Andres Gomez nu s-a putut concentra deloc, temându-se de o situație bizară, că lumea ar afla că părul său bogat era de fapt o perucă. “Mă gândeam, ce ar spune lumea dacă ar ști de perucă? Ar fi vorbit doar de perucă și stiu că nu aș fi putut suporta. Nu acceptam luni întregi de glume și de critici”, a povestit peste ani întregi Andre Agassi.

Borg și Nadal, zeii Roland Garros-ului

În zilele noastre, Roland Garros a devenit și casa lui Rafael Nadal, spaniolul care și-a câștigat renumele de “Matador” pe zgura de la Paris. Un alt mare campion, Roger Federer a fost nevoit să aștepte o accidentare a lui Rafael Nadal, în 2009, pentru a-și trece în cont și un titlu de Grand Slam la Internaționalele Franței. În decursul ultimilor șapte ani, Nadal a câștigat de șase ori turneul, egalând recordul de succese al lui Bjorn Borg. Spaniolul a ratat însă doar pentru o zi să devină și cel mai tânăt jucător cu șase victorii. Interesant este faptul că Roland Garros este și ultimul bastion al lui Nadal care a rămas în picioare în fața noului lider mondial, Novak Djokovic. Sârbul mai trebuie să aștepte cel puțin un an pentru a-l învinge pe Rafa la Paris.

Și românii se simt perfect la Paris

În istoria Internaționalelor Franței, zgura franceză le-a zâmbit larg lui Ilie Năstase și Virginiei Ruzici, campioni în 1973, respectiv 1978, pentru ca după două decenii, Adrian Voinea (1995) și Ruxandra Dragomir (1997), actualul președinte al federației, să atingă faza sferturilor de finală, o performanță ca o adevărată gură de oxigen la acea vreme pentru sportul alb românesc. Erau anii când jucătoarele din generația actuală abia pășeau pe terenul de tenis sub aripa protectoare a părinților, iar jucătoare precum Irina Spîrlea sau Ruxandra Dragomir le călăuzeau parcă pașii spre marea performanță fetițelor de grădiniță. Așa s-a ajuns, spre exemplu, la incredibilul parcurs al Soranei Cîrstea din 2009 cea care a așezat din nou România în faza sferturilor de finală. Dar anii 2000 au adus inițial în prim plan performanțele băieților care s-au lovit de zidul sferturilor de finală! Și cine altcineva putea să pătrundă până în primii opt decât Andrei Pavel (2002), cel mai bun român de după Ilie Năstase! Iar povestea “Cneazului” e fabuloasă la acea ediția de acum nouă ani. Soția sa, nemțoiaca Simone, adusese pe lume al doilea copil al familiei exact după meciul adjudecat de Andrei în optimile de finală! Constănțeanul a dat o fugă până acasă, în Germania, pentru a-l vedea pe bebelușul Marius și tot în aceeași zi s-a întors pentru a încerca să avanseze în semifinlale. O misiune aproape imposibilă! Și meciul cu Alex Corretja a fost un adevărat calvar! Și nu doar pentru că ibericul, pe atunci, unul dintrre cei mai puternici jucători pe zgură ar fi fost într-o mare formă, ci și din cauza condițiilor atmosferice! Condus cu 2-0 la seturi, dar aflat în avantaj în actul al treilea (5-4), Pavel a luat drumul cabinelor după 3 ore de joc pentru că vizibilitatea redusă nu le mai permitea jucătorilor să controleze mingea! S-a înclinat însă a doua zi. Pe urme i-a călcat Cneazului și Victor Hănescu, în 2005, actualul lider al tricolorilor oprindu-se tot în sferturi. Ștafeta pare că a fost preluată în prezent de generația de fete condusă de Alexandra Dulgheru, Simona Halep sau Irina Begu.

Informatii despre achizitionarea biletelor pe: www.bcropen.ro/ro/ghid/bilete