(P) Wimbledon, fascinația tenisului pur

Spectatorii, parte importantă a spectacolului de pe mocheta verde nu fac nici ei abatere de la codul de legi nescrise ale singurului turneu de Mare Șlem care s-a născut, a prins formă și crește, tot pe iarbă. În România!? Terenuri de iarbă nici nu există, în contextul în care zgura și bitumul reprezintă suprafețele de bază. Și ne mai mirăm că jucătorii noștri spun adio regalului londonez din prin faze inaugurale!?

Dar revenim în Londra, unde “Căpșuni cu frișcă” reprezintă combinația perfectă cu care fiecare spectator își consumă clipele de răsfăț, “furați” de un schimb spectaculos de mingi. Pop-cornul, chipsurile și hamburgerii? Doar mit în cocheta arenă! O construcție care a reușit să se scuture un pic din conservatorismul britanic și să își adauge un artificiu major, în urmă cu doi ani, când a fost inaugurat acoperișul retractabil de pe Terenul Central. Într-o lume nebună care aleargă după publicitate, bani și sponsori, Wimbledon-ul este ultimul obiectiv ce și-a păstrat politica aparte în ce privește comercialul. Politica publicitară a competiției nu permite afișajul reclamelor în jurul arenelor fapt ce nu îi deranjează absolut deloc pe principalii sponsori, unii dintre aceștia fiind partenerii turneului de peste 100 de ani.

Și unde credeți ca se putea juca cel mai lung meci din istorie? Tot printre picăturile agasante de ploaie de la Wimbledon. Retina iubitorilor de sport nu are cum să uite legendara confruntare dintre John Isner și Nicolas Mahut, disputat în 2010, pe durata a trei zile și care a însumat peste 11 ore de joc efectiv. S-au bătut atunci toate recordurile din tenis, dar mai presus de acestea o lume întreagă a rămas uimită. Două fenomene care au întruchipat vigoare, ambiție, curaj, trudă și nebunie au prins firul ghemului și l-au desfășurat într-un spectacol pe mai multe acte în care s-au agățat de fiecare punct! Au îngropat scurte imprevizibile în terenul advers, au oferit servicii teleghidate, acoperind în același timp fundul terenului cu o grație uluitoare!

Și nu în ultimul rând, Wimbledon-ul este turneul cu cea mai mare densitate de sânge albastru în tribune, omul simplu putând fi martor al istoriei sportive, scrise cu racheta pe teren alături de cei care au scrijelit istoria clasică în manualele școlare: Regina Elisabeta, Prințul Edward al Angliei și mai recent Prințul William și soția sa, Kate. Și prin ce mai impresionează al treilea turneu de Grand Slam al anului? Ei bine, surprizele n-au lipsit niciodată la All England Club, locația care a generat de-a lungul timpului eroi și a creat modele pentru mogâldețele care bat si izbesc mingea de zidul indiferent al meridianelor lumii. Eroi? Ultimul exemplu, sârbul Djokovic, care printr-un titlu la Londra a creat isterie la Belgrad, scoțând în stradă peste 100.000 de oameni. Cel mai bun fotbalist din țara sa a declarat că Nole e cel mai bun sportiv all time al patriei, iar președintele Boris Tadic a surprins mărturisind că oricând i-ar lăsa locul starului din circuitul ATP. Mai în glumă, mai în serios… turneul de la Wimbledon reprezintă un vis, pentru cei care ajung să-l joace, o împlinire pentru cei care-l urmăresc din tribune, o revelație, iar pentru noi, cei din fața televizorului sau calculatoarelor, o încântare.

Informatii despre achizitionarea biletelor pe: www.bcropen.ro/ro/ghid/bilete