Până și zeii iubesc sau urăsc/ de Elisabeta Lăsconi

Cronica zeiței de Natsuo Kirino întoarce romanul spre vârsta cea veche a epopeii, povestind întâmplări cu zei și zeițe, din vremuri străvechi. Scriitoarea transpune în roman miturile japoneze, dezvăluind că zeii înșiși se lasă purtați de sentimente puternice, dacă nu violente, precum iubirea și ura, dorința aprigă de răzbunare și mila. Dar personajele cele mai interesante sunt cele care-i slujesc și-i venerează pe zei.

Acțiunea se petrece pe insula aflată departe de țara Yamato (vechiul nume al Japoniei), în partea cea mai apropiată de răsărit, adică locul unde apare întâi soarele, despre care se știe că este insula pe care au coborât zeii. Ordinea familiilor și rolul lor este strict: bărbații sunt pescari, dar femeile sunt cele care-o slujesc pe zeița sub ocrotirea căreia se află insula, implicit belșugul pescuitului și mersul vremii, nașterea copiilor și morțile timpurii sau la timpul cuvenit.

Povestitoarea întâmplărilor este Namima, o fetiță care descoperă lumea treptat, pornind de la condiția și funcțiile propriei familii. Namima știe că bunica ei, Mikura-sama este preoteasa zeiței,iar sora ei mai mare, îi va succeda, începându-și inițierea departe de ochii oamenilor. Inițiere ce presupune învățarea tuturor ritualurilor și incantațiilor, ca și hrana oferită de familie, bogată și sățioasă, diferită de modestele bucate ale celorlalți.

Namima știe geografia insulei, știe și locurile ei sfinte: Kyoido în est, cu locuința Marii Preotese, Amido – locul hărăzit morților, în fiecare se afla o fântână cu apă vie sau cu apă întunecată. Și mult mai târziu înțelege simetria perfecă, căci sora mai mare din familie urmează să fie Marea Preoteasă, miko pe tărâmul zilei și al luminii, iar ea însăși va fi miko pe tărâmul stăpânit de noapte și de moarte.

Fata încalcă normele din dragoste pentru chipeșul Mahito, își refuză destinul și când îi oferă lui Mahito din hrana rămasă de la sora ei și care trebuia aruncată în mare, ca ofrandă adusă zeiței, și când rămâne însărcinată, și când acceptă fuga pe mare propusă de tânăr. Ea se crede eliberată de izolarea și traiul în ținutul rezervat morților. Cei doi și copilul care se naște în barcă rătăcesc pe mare, până când Namima este ucisă de propriul soț.

Părăsind lumea celor vii, Namima ajunge în Tărâmul Morților unde stăpânește zeița Izanami, și aici află că trădarea care i-a adus ei pieirea a cunoscut-o și zeița, tot așa cum cunoscuse iubirea pătimașă pentru zeul Izanaki, transformată apoi în dorință feroce de răzbunare. Abia când ajunge slujitoarea zeiței, poate înțelege ordinea cosmică, împărțirea lumii în cele două tărâmuri, stăpânite de cei doi zei, cumpăna ținută de zei între viață și moarte, între naștere și stingeri.

Namima încă nu se poate desprinde complet de ce a lăsat în urmă, vrea să știe rostul întâmplărilor care au dus-o atât de repede la moarte. Și este ajutată să ajungă înapoi pe insulă, să-i revadă pe Mahito și pe sora ei căsătoriți și fericiți, să-și revadă fiica. Și, sortită să revină în Tărâmul Morților, asistă la finalul poveștii de iubire a celor doi zei, când zeul Izanaki încalcă opreliștile și devine om, iar zeița se poate răzbună, dovedindu-și supremația.

Cronica zeiței are urzeala unui roman, prin poveștile perechii zeiești și prin destinele celor două surori, miko a luminii și miko a întunericului, dar firele ce-i alcătuiesc țesătura sunt firele poeziei. Iată câteva exemple. Insula pe care au coborât zeii pe pământ are forma unei lacrimi ce se prelinge, ea se numește Umihebi, fiindcă aici se pescuiau mulți șerpi de mare, numiți „onorate funii lungi”. Epica este presărată cu pasaje splendide, incantații ale Marii Preotese ori cântece funerare în care în locul verbului „a muri” apare alt verb, a se ascunde. Dacă ne amintim de poezia lui Tudor Arghezi ce descrie moartea ca joc, cu un titlu sugestiv – De-a v-ați ascuns, înțelegem că dincolo de spații culturale și de timpuri istorice, imaginarul are aceeași structură.

Natsuo Kirino, Cronica zeiței, traducere din limba japoneză și note de Florentina Toma, Editura Polirom, 2013, 256 pag.