Panaitescu: umor "grosz"

Membru stimat al pleiadei profesorului Kazar, graficianul Ion Panaitescu (n.1936) este un personaj hatru, cu acea urbanitate a mediului tipografic si editorial in care si-a desfasurat o parte din cariera de gravor, ilustrator si grafician de sevalet.
Cu o cadenta expozitionala din ce in ce mai sustinuta dupa 1990, Panaitescu a trecut, tot de atunci, prin sincope de sanatate care l-au facut – mirabil – mai fructuos, in sensul coacerilor si al bucuriei deschiderilor experimentatoare. Perioada de dupa ?90 a insemnat pentru artist o autentica frenezie a modestului atelier din asa-numitul “Borcan” aflat in str. Doamnei. Putina lume stie insa temeritatea pur estetic-terapeutica a artistului, care l-ar fi putut lipsi de libertate. De la apartamentul cu condens pe pereti din Colentina, crescand, in austeritate, pe viitoarea pictorita Oana Panaitescu, artistul si-a eliberat naduful anticeausist intr-o incredibila mapa de xilogravuri pornopolitice dupa lozinci ale Congresului XIII al P.C.R. Inspiratia, de un humor “grosz”, l-a costat, printr-o uriasa sansa in timpul perchezitiei, doar cateva zile de ancheta.
Distiland sevele cele mai grele ale expresivului plastic si inflorind, la senectute, productia atelierului sau, precum un vajnic pom de mar pentru calvados, Panaitescu a ajuns la o serie tematica “antopomorfa”: Totul despre oameni. De altfel, pe la mijlocul ciclurilor sale grafice, copacul a fost o imagine predilecta, flancata, anterior, cu suite de semne ale tectonicului, iar mai apoi cu motivul casei. Din 2002, cand culoarea irumpe cu gravitate in colaje si picto-grafo-obiecte, artistul dezvolta un parabolic ludic si chiar lubric. Toata productia plastica a graficianului are o particulara densitate – vana sau fibra, cum spun cioplitorii – alaturi de acea caldura proprie elementului simbolic “lemn”. Ritmurile si retelele grafice cu care artistul a incarcat predilect albul hartiei au fost deduse, rand pe rand, fie din angrenaje industriale, fie din unduirile straturilor geologice, fie din ramificatiile vegetalului. A imprimat nonconformist placile corodate sau lemnele gravurii, citind printre randuri nenumarate texte literare. Acum, artistul povesteste si comenteaza. Daca nu coleaza vechi placi, sectoare de gravuri si resturi din metabolismul unui atelier deplin profesionist de gravor, Panaitescu decupeaza voluptuos, precum in expozitia din 2006, de la sala Artis, figuri din carton negru, pentru a livra albe intrigi de scene galante. Sau deseneaza colorat, strict pentru sine, cronica politica a tranzitiei noastre, el, imbracat stil Solidarnosc, si cu marii sai ochelari ambrii peste bruma barbisonului – facies complet nerecomandat la mineriade.