Parastase pentru cei vii/ de Marius Vasileanu

Este de-a dreptul scandalos felul în care a evoluat industria înmormântărilor și parastaselor la români. Cel puțin în anumite zone mai chivernisite „tradițiile”, în continuă schimbare, impun astăzi jdemii de colaci, ștergare, batiste, și multe alte mărunțișuri dacă ești nevoit să faci o înmormântare, ceea ce te obligă la a cheltui aiurea sume imense. Aceeași poveste și cu parastasele…

Tagma celor pe care sclipitorul Dan C. Mihăilescu a numit-o „pișcotari” – cu referire la alt fel de parastase care în numerose cazuri sunt astăzi lansările de carte și alte manifestări culturale – are un viguros corespondent care se-nvârte în jurul „evenimentelor” gestionate de Biserică. Sunt oameni amărâți, mi se va spune. Nu este totdeauna adevărat: sunt ciubucari, sunt bețivi, sunt țigani destul de înstăriți care au făcut o meserie din cerșit, sunt, desigur, și mulți nevoiași. Dar stilul în care este gestionată această acțiune de ajutorare venită prin intermediul Bisericii și al slujbelor gestionate de aceasta lasă de dorit în foarte multe parohii.

…Undeva, în Bucovina, lucrurile au luat o întorsătură exemplară. Este vorba de localitatea Bogdănești, situată nu departe de Fălticeni, veche ctitorie a lui Bogdan I. Născut și el și soția sa în Bogdănești, Părintele Gheorghe Loghinoaia a construit aici o mănăstire (pe locul vechii ctitorii voievodale) și un cămin pentru bătrâni. Cu tot cu dependințe, construcția este considerabilă, deoarece adăpostește deja peste 120 de oameni nevoiași. Întreaga instituție de binefacere aparține Mănăstirii Bogdănești al cărei stareț este același Pr. Loghinoaia – fapt unic în România, probabil, întrucât părintele este preot de mir, are preoteasă, are trei copii. Flexibilitatea unor anumite zone ale ortodoxiei este uneori surprinzătoare. Dar mănăstirea nu are alți călugări decât pe acești 120 de bătrâni. „Aiștia-s mai sfinți decât călugării”, mă asigură Pr. Loghinoaia…

O discuție cu preoteasa sau cu părintele te determină să meditezi la felul în care se fac acțiunile de ajutorare socială în cadrul ortodoxiei: cu discreție, cu contribuția oamenilor care au mai degrabă venituri mici și medii, decât a celor bogați, cu prezența destul de palidă a instituțiilor (fie ele ONG-uri, fie bisericești, fie ale statului). Statul știe să ia felurite impozite, dar nu să și pună umărul.

Cine sunt oamenii adăpostiți aici temporar sau pentru întreaga viață pe care o mai au de trait? Sunt bătrâni care nu mai au pe nimeni, care nu se mai pot întreține, unii dintre ei au debilități fizice sau mintale, alții sunt imobilizați la pat. În general, familiile i-au uitat, iar veniturile lor sunt absente sau mult prea mici ca să se poată întreține. „Centrul filantropic și de întrajutorare creștină” de la Mănăstirea Bogdănești funcționează la rândul său din mila celor din jur și din ajutorul cel de Sus, mi se spune. Bătrânii nici măcar nu prea sunt oameni duși la biserică. Din cei 120, cazați în camere câte 2, câte 3 sau mai mulți, unii nu sunt capabili să se deplaseze, alții au diverse probleme de sănătate – unii se mai bat cu cârje, glumește serios părintele – doar 5-6 vin duminica la biserică. Și nu-i obligă nimeni.

Din păcate, nu există proiecte europene sau ale altor instituții de finanțare pe care să le fi aplicat la Bogdănești, iar statul român nu-i iartă de plata impozitelor, a CAS etc. pe cei angajați ca îngrijitori. Arhiepiscopia Sucevei contribuie cu o sumă minimă pentru plata celor câțiva îngrijitori și a personalului care deservește Centrul (bani care, majoritatea, se duc pe impozite, CAS etc.). Astfel încât „de la ușa altarului”, din banii pe lumânări, din donații Pr. Loghinoaia este nevoit să-i plătească și pe aceștia.

Am văzut că ați primit ceva lemn, zic. „Avem deocamdată, pentru aproape toată iarna”. Mâncare? „Avem garantat pentru trei zile!”. Și dacă vi se termină, s-a-ntâmplat să rămâneți fără?  „Dacă nu mai avem mergem repede la Maica Domnului, ne rugăm, și imediat apare careva cu o pomană”…

A asigura trei mese pe zi, medicamentele și întreținere unor oameni bătrâni nu-i lucru de colea, dar părintele declară că „baza noastră este poporul român, cei mai de jos”. Într-adevăr, dacă tot este să facă parastase, bucovinenii din împrejurimi aleg să o facă chiar aici la Bogdănești. Contribuie fie cu bani, fie cu mâncare pentru cei 120 de bătrâni.

Ne oprim aici, imaginile din colajul alăturat vor spune mai multe. Pentru alte amănunte sau pentru un eventual ajutor se poate accesa site-ul mănăstirii http://www.bogdanesti.ro/ . Părintele Gh. Loghinoaia poate fi găsit la tel. 0230/570.617 și 0745/223.263.

Dacă tot ne este dat să facem donații, pomeni sau parastase, să le facem pentru cei vii, iar nu pentru morții încă vii care-și închipuie că astfel devin bogați.