Particula fundamentală a Universului/ de Lidia Vianu

Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului Ioan-Iovitz Popescu – Ether and Etherons. A Possible Reappraisal of the Concept of Ether (Etheronic. O posibilă reconsiderare a conceptului de eter), 1982. Editat de Lidia Vianu.

Cel mai important lucru atunci când vrem să înțelegem Universul este particula fundamentală. Toată activitatea științifică și teoretică s-a concentrat asupra ei. Printre aceia care au reușit cel mai spectaculos este cel care, acum 33 de ani, a scris această carte. Citiți-o cu această idee în minte.

„În lucrarea de față – spune autorul – vom considera o astfel de entitate irelevantă – «etheronul» – în legătură cu rolul cosmologic al eterului, atât de mult discutat în ultima decadă. Mai întâi vom expune, pe scurt, realizările majore în domeniul cosmologiei, obținute prin adoptarea și adaptarea conceptului de eter astfel ca să satisfacă principiile.”

„În prezenta lucrare este introdus conceptul de etheron, ca fiind cea mai mică particulă care poate exista și care mediază interacțiunile gravitaționale. În vederea calculării masei acestei particule universale se sugerează trei căi de abordare. Se consideră pentru unele aspecte ale problemei că universul ar fi static, dar de fapt vor trebui folosite modele de univers dinamic. Se vor discuta cele trei căi de abordare în vederea obținerii masei etheronului.”

Începând cu anul 1955, profesorul Ioan-Iovitz Popescu (născut în 1932) a activat în cadrul catedrei de Optică și Descărcări în Gaze a Facultății de Fizică din București. În anul 1972, devine profesor de fizica plasmei la aceeași facultate a Universității din București. Între 1972 și 1977, profesorul Ioan-Iovitz Popescu a fost decanul Facultății de Fizică, iar din anul 1981 până în octombrie 1989 a fost rectorul Universității din București. Între 1960 și 1972 a condus laboratorul de fizica plasmei, devenind apoi director științific adjunct al Institutului de Fizică din București. Între 1977 și 1981 a fost primul director al Institutului de Fizica și Tehnologia Plasmei și Radiațiilor, aducând o contribuție esențială la cristalizarea principalelor direcții de cercetare din acest institut.

Pe lângă cele peste 200 de lucrări științifice publicate în reviste de specialitate, care au cumulat peste 2.000 de citări, experiența didactică și științifică a profesorului Ioan-Iovitz Popescu se regăsește și în cele 14 cărți publicate de-a lungul anilor. A supervizat peste 40 de doctorate în fizică, formând numeroși experți cu o carieră științifică deosebită. De-a lungul anilor, a fost promotorul unor colaborări științifice importante între România și Statele Unite ale Americii, Germania și Franța. Printre oamenii de știință care au citat lucrări ale profesorului Ioan-Iovitz Popescu se numără laureații premiului Nobel A. L. Schawlow, N. Bloembergen, M. Prokhorov, W. E. Lamb jr. și C. N. Yang.

Ioan-Iovitz Popescu: Ether and Etherons. A Possible Reappraisal of the Concept of Ether, 1982, editat de Lidia Vianu, s-a lansat la 6 iulie 2015, iar volumul poate fi consultat și descărcat la adresa de internet:

http://editura.mttlc.ro/iovitz-etherons.html