Păzea, vin mogulii de peste Ocean!/ de Daniel Nicolescu

Lecția agresivității în comerțul cu artă

Evenimentul numărul unu al pieței de artă franceze este, în această toamnă, deschiderea galeriei din Paris (pe o suprafață de 900 mp, amenajată de arhitectul Jean-François Bodin) a lui Larry Gagosian, “The Predator” (foto 1).

Despre acest magnat al pieței de artă americane, un colos al tranzacțiilor artistice, se știe că s-a născut în 1945, dintr-un tată contabil și o mamă actriță, și că și-a terminat studiile la UCLA. Și-a început carierea modest, vânzând afișe cu 15 dolari bucata și deschizându-și prima galerie în 1980, la Los Angeles. În 1985 năvălește în New York și inaugurează un spațiu de comerț artistic în Chelsea, înainte ca acest cartier să devină inima negoțului de resort. În anii ce au urmat, Gagosian a devenit o marcă universală, a schimbat imaginea galeriilor de artă și a semănat printre confrați ideea că, fără el, arta de azi ar fi arătat complet altfel. Printre mascotele sale artistice se numără Takashi Murakami, Jeff Koons, Damien Hirst și Richard Prince, pictori ale căror opere le negociază de ani buni. Multinaționala armeanului are supercolecționari fideli (de la Steve Cohen la Roman Abramovitch trecând prin Aby Rosen și David Geffen) și domină autoritar piața mondială de artă, părând azi mai hotărâtă ca oricând să nu lase nicio șansă confraților. Metoda lui Gagosian este definită de îndrăzneală, agresivitate și, nu în ultimul rând, de truda de dimineață până seara. În paranteză fie spus, Gagosian a schimbat radical raportul dintre participanții la negoț. Înaintea lui, comercianții făceau sluj în fața colecționarilor. El a schimbat regulile și a arătat că “piața de artă e el”. Lumea îi acceptă acum umorile, se pliază crizelor lui de furie și ineleganței felului în care-și tratează colaboratorii. În noiembrie 2008, în plină criză, a adresat slujbașilor săi următoarea scrisoare: “Dacă mai doriți să munciți pentru Gagosian, vă sugerez să începeți să vindeți artă. În noul climat, totul va fi evaluat sub criteriul performanței înalte. Eu muncesc 18 ore pe zi, ceea ce nimeni nu poate să verifice. Dacă nu doriți să faceți la fel, anunțați-mă!” Galeria pariziană a fost inaugurată cu o expoziție a artistului-fetiș al lui Gagosian, Cy Twombly (foto 2). Un tablou despre durerea de dinți dă mari dureri de cap casei Sotheby’s

Lovitură de teatru: în data de 3 noiembrie, la New York, casa Sotheby’s a retras, înainte de începerea lictației, un tablou semnat Edgar Degas. E o pânză mică (16 x 21 cm), cu un subiect ciudat, numai bună de așezat în sala de așteptare a unui cabinet stomatologic: “Blanchisseuses souffrant des dents” (“Spălătorese suferind de o durere de dinți” – foto 3) și a fost realizată de marele pictor impresionist între 1870-1872.

Tabloul a fost furat în 1973, de la Muzeul de Artă din Le Havre (în depozitul căruia se afla cu titlu temporar). Timp de 37 de ani, i s-a pierdut cu desăvârșire urma. Până în urmă cu câteva zile, când un locuitor al orașului Le Havre, răsfoind catalogul de vânzări al Sotheby’s (unde tabloul era estimat între 248.000 și 319.000 de euro), l-a recunoscut și a avertizat Ministerul Culturii din Franța, care a anunțat imediat casa de licitații. Retras imediat din vânzare, tabloul va constitui, potrivit oficialilor francezi, obiectul unei negocieri amiabile cu “deținătorul său actual, care pare de bună credință”. Aflată inițial în colecția Muzeului Luvru și donată ulterior Muzeului Orsay (unde, în momentul de față, este repertoriat întregul ei istoric), pânza nu se afla, în mod ciudat, în baza de date a Interpolului, care contabilizează obiectele de artă pierdute. Redescoperirea tabloului relansează însă ancheta poliției și readuce în atenție o dispariție (cu aer de familie criminală) încă neelucidată: pe 31 decembrie anul trecut, un pastel al aceluiași Degas (“Coriștii”), împrumutat Muzeului Cantini din Marsilia de către Muzeul Orsay, a fost furat, deși se afla în paza unui supraveghetor special. Pânza, de 32 x 27 cm, este estimată la 800.000 de euro.