Pe alaturi: Liftiera fatala

Romanul sa crezi in imposibil (Piatra-Neamt, Ed. Crigarux, 2008) de Violeta Lacatusu are, inainte de toate, un titlu imposibil. Ramane de neinteles ce anume ne indeamna autoarea sa facem. Sa credem in imposibil, adica sa admitem ca anumite lucruri nu sunt posibile? Sau sa credem in imposibil, adica sa fim de acord ca si ceea e considerat imposibil poate fi intalnit la un moment dat in realitate?
Lasam unor critici literari seriosi, ca Mircea Muthu, sa dezlege aceasta problema. Mai neinspirat decat titlul este romanul propriu-zis, in care discutiile pueril-filosofice (cu citate din Tutea si Spinoza) dintre personaje alterneaza cu scene erotice vulgare.
Vulgare nu pentru ca activitatea sexuala ar fi vulgara, ci pentru ca autoarea, poeta, pictorita si, iata, romanciera, are o viziune satirica simplista asupra relatiilor intime dintre barbati si femei. Iata, de exemplu, cum isi reprezinta ea seducerea sefului unei institutii de catre o liftiera. Intai, portretul liftierei, pe nume Lia:
“Dogorea toata. Vesnic era rosie, rosie in obraji, ca o muscata si te scormonea cu ochii mici si negri din care parca ieseau flacari. Daca atingea pe cate un barbat, asa, din greseala – ce stramt e liftul asta – cu sfarcul cat un degetar, apoi pe acela il trecea curentul electric pana-n… degetele de la picioare.” (Chiar cat un degetar?!)
Urmeaza actiunea de seducere:
“Cand el iesi din birou, Lia, zambitoare, il saluta, poftindu-l in lift. Traversand sala dinspre birou la lift, el se impiedica de mocheta usor ridicata. Ea se repezi sa-l ajute, se dezechilibra si veni cu sanul tocmai sub cureaua lui. Se indrepta repede, sprijinindu-si insa o mana pe pieptul acestuia, fierbinteala palmei razbatand instantaneu prin camasa subtire de vara. Se scuza si, respectuoasa, se repezi in lift.”
Cu un efort de imaginatie, reusim sa o vedem pe Lia “cu sanul tocmai sub cureaua lui”. Si daca ne mai si amintim ca sanul are un sfarc “cat un degetar”, n-o mai uitam niciodata pe seducatoarea liftiera.
Dupa ce devine amantul liftierei, importantul barbat o prinde inselandu-l cu un electrician. Romanciera reproduce cu o minutie nejustificata artistic explicatia triviala data de Lia:
“- Ce sa fac daca nu ma mai satisfaci? Eu am nevoie des de asa ceva, stii bine, si tu nu prea mai ai timp. Spune si tu ce sa fac eu daca EA imi cere. Ma furnica, ma sageata si nu pot sa rezist. Doar n-o sa-mi bag destu’!” Etc.
Prin analogie, s-ar putea spune ca sunt si unii autori nu prea talentati pe care stiloul ii furnica, ii sageata, iar ei, neputand sa reziste, se asaza la masa de scris.