PE ALATURI / Scriitori si veleitari

Iti vine sa crezi, inainte de-a o deschide, ca este vorba de lucrarea unui profesionist, care, dand dovada de umor si de o larga intelegere a fenomenului literar, a facut un fel de recensamant al tuturor persoanelor cu preocupari literare din istoria Brasovului si a zonei din jurul lui. In realitate, autorul este el insusi un veleitar, care intelege literatura cam cum intelege coana Chirita limba franceza.

Patruzeci de pagini din carte sunt ocupate de un studiu introductiv al lui Vasile Selaru, in care se fac consideratii de genul:   „De la inceputuri, criticul literar Titu Maiorescu avea sa manipuleze literatura si in sens politic. (…) De la Titu Maiorescu (politician – conservator) si pana in prezent s-a incercat accentuarea functiei politice si nu estetice (stilistice, moralizatoare etc.) a literaturii.”; „Odata cu sutul in cur (la propriu, nu la figurat), pe care l-a primit poetul si filosoful Lucian Blaga cand a fost exclus din cadrul Universitatii din Cluj, se poate spune ca acesta a fost aplicat intregii culturi romane.” Dictionarul propriu-zis ofera imaginea dezolanta a haosului la care se poate ajunge – in critica literara – in absenta competentei. Autorii unor carti lipsite cu desavarsire de valoare literara sunt prezentati cu simpatie: „Uniunea Scriitorilor din Romania i-a refuzat (lui Nicolae Darabant) calitatea de membru, facand astfel o profunda nedreptate (nu este singurul caz) unui scriitor inzestrat cu un real talent si o bogata activitate publicistica.”; „Nicolae Darabant critica intruna, pe drept cuvant, societatea romaneasca, viciile acesteia si naravurile ce par a fi fara de sfarsit. In acelasi timp, nu se sfieste sa scrie poezii patriotice despre tara, intitulandu-si un volum de poezii chiar asa, Mama Tara. «Noi vom pastra in inimi demni trecutul,/ Credinta sfanta-n veci va fi cu noi,/ Iti vom cinsti intotdeauna lutul/ Din care au rasarit atati eroi.»” etc. In schimb, autori de o valoare recunoscuta, de la Ion Ianosi si pana la Ioana Ieronim, sunt inregistrati fara nici un comentariu, mentionandu-li-se exclusiv datele biobibliografice. Se fac si insinuari abuzive (se afirma, de exemplu, ca Mihai Sin, angajandu-se inainte de 1989 la revista literara Vatra, a devenit „si activist al PCR”, ceea ce este o aberatie). Un articol imens si elogios este rezervat lui Vasile Selaru.