Pe băncuța de la scara blocului/ de Călin Hentea

Atunci când, prin anii ’80, primarul ceaușist Ion Dincă, zis “Te leagă”, a declarat război balcoanelor de bloc închise cu sticlă și oțel-cornier, mulți bucureșteni au suferit de frig. Dacă un primar actual ar dispune dispariția băncuțelor de pe aleile din fața blocurilor din cartierele periferice ale capitalei, mulți bucureșteni ar suferi de claustrofobie sau poate chiar de forme incipiente de autism social. Băncuța de la scara blocului a devenit, pentru mulți, unica șansă de socializare ieftină și comodă, locul comun de refugiu imediat din singurătatea apartamentului termopanat sau nu, dar supraîncins de plictiseală.

Pentru prea mulți bucureșteni concentrați în cartiere de blocuri, parcurile cele mari și frumoase sunt prea departe sau prea străine, ori prea incomod de frecventat, așa din scurt, doar în papuci și în cursul săptămânii. În plus, nici nu vezi pe nimeni cunoscut. Deși se bucură permanent, vara și toamna, de o aglomerație masculină ce sfidează nonșalant criza și goana după supraviețuire, terasele – multe sau puține – improvizate printre blocuri și coșmelii nu pot reprezenta o opțiune pentru gustul și nevoile multor altora. Și atunci, rămâne băncuța din fața blocului.

În contrast cu bucureșteanul cel grăbit, care se grămădește buimac de somn insuficient la metrou, prin autobuze sau la volan să ajungă la serviciu, băncuța de la scara blocului este gazda unor valuri succesive de locatari pașnici și candizi care se bucură de ea, fiecare în felul său. Mai întâi, la ceasurile dimineții, când soarele nu este prea puternic, băncuțele sunt ocupate de mămici cu cărucioare și bunici cu nepoței, printre care se strecoară și bătrânei singuri, însetați după o vorbă. Cățeii de apartament au, și ei, ora lor de cuvenită zbenguială și pipileală.

Urmează adolescenții care vin de la școală (sau care abia s-au trezit din somn dacă e vreme de vacanță) și care, sigur, au multe de povestit. Sau de cântat. La chitară. Tot pe băncuța de la scara blocului, căci unde altundeva? Sunt alungați de acolo doar de canicula zenitului, cu toată umbra copacilor ce se întâmplă a străjui șirul blocurilor.

Înainte de a începe știrile și talk-show-urile de seară, băncuța din fața scării devine, pentru o oră sau două, un fel de “Poiana lui Iocan”, o agora a înțelepților blocului (eventual a comitetului de bloc întrunit în ședință ad-hoc în plein air), pensionari încă tineri și viguroși în discuții, atitudini și sfaturi de tot felul. De fapt, începând cu subiectele predominant menajere, casnice, educaționale dezbătute de dimineață și continuând cu cele mai serioase de politică, sociale, sport sau ale comunității, ale țării și lumii în general, acolo, pe băncuța de la scara blocului, fermentează opinia publică bucureșteană, se confruntă opțiunile, se răspândesc zvonurile, se cimentează părerile, se hrănește bârfa și se ostoiesc frustrările.

Subiectelor cultural-mondene le vine rândul abia mai spre seară, poate până mai târziu în noapte, atunci când tinerii, încă becheri, se strâng la o țigară și poate o bere, două, la cutie cumpărate de la chioșcul de peste drum împreună cu o pungă de semințe.

În urma tuturor acestor valuri de concitadini care s-au succedat pe băncuța de la scara blocului unei capitale europene care în sfârșit are un pasaj rutier lat și lung, rămâne – după o zi și-o noapte caldă de vară – un covor dens de chiștoace asortate cu coji de semințe de floarea-soarelui, peste care zace un morman de cutii de bere ce nu au mai avut loc în coșul de gunoi alăturat.

CĂLIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) și doctor (Magna cum Laude) în științe militare, a fost ofițer în cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presă scrisă și apoi ca ofițer specialist în operații psihologice în cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO în Kosovo și Afganistan. A publicat mai multe volume despre propagandă, război mediatic și istorie militară în România și Statele Unite. Din 2008 este colaborator al “Ziarului de Duminică” și al revistelor “Historia” și “Istorie și civilizație”.