Pe cine protejează Noile Coduri?

La aproape un an și jumătate de la intrarea în vigoare a Noului Cod civil („NCC”) a intrat în vigoare (chiar dacă ciuntit) și Noul Cod de Procedură civilă („NCPC”). Procesul de modernizare a legislației civile a mai depășit un jalon, iar Raportul MCV a salutat acest pas. Analizele cantitative sunt bune și arată cum Noile Coduri aduc un grad mai mare de claritate a reglementării (adică au mai multe articole) și sunt însoțite de veritabile „ghiduri” de utilizare (legile de punere în aplicare). Din păcate, analizele calitative sunt sporadice și vizează în general interpretarea juridică a noilor dispoziții sau necesarul de infrastructură. Nu există până acum un studiu de impact al noii reglementări la nivelul societății (încercarea de a realiza un asemenea studiu în cazul NCC a rezultat într-un raport stufos cu un conținut mai mult descriptiv).

Experiența NCC a arătat că disfuncționalitățile sunt remediate pe măsură ce apar, prin măsuri punctuale, fără a exista un plan de acțiune clar. Următoarele luni probabil că vor aduce măsuri similare în cazul NCPC. Dacă NCC a venit cumva din neant și a luat lumea (inclusiv pe cea juridică) prin surprindere în toamna lui 2011 (deși textul său fusese adoptat încă din 2009), NCPC a „beneficiat” de o mai bună expunere mediatică. Acum oamenii văzuseră că „se poate” și că experiența Codului penal din 2004 (abrogat fără a intra vreodată în vigoare) rămâne una singulară. Dezbaterile s-au cantonat însă (din nou) în sfera instituțională a infrastructurii necesare aplicării NCPC.

Dincolo de renovarea legislației civile de bază (care este un lucru bun), cred că este nevoie de o reorientare de percepție publică. După 50 de ani în care termenul de „creditor” a fost echivalat cu cel de „exploatator” și alți 20 de ani marcați de sloganuri de la „nu ne vindem țara!” la „hoții!” adresate investitorilor (străini), cred că este momentul să înțelegem ce ne dorim. Mulți români au crezut atunci că înlocuirea comunismului cu capitalismul înseamnă creșterea peste noapte a nivelului de trai. „Visul american” al casei în suburbii, mașinilor pentru întreaga familie și aparatelor electrocasnice care să îi scutească de munca în gospodărie era cel propovăduit de filmele (chiar cenzurate) care le arătaseră o nouă lume. Ca și locuitorii Germaniei de Est, au fost șocați să descopere că bunăstarea depinde de muncă și că ea poate fi accelerată doar dacă acceptă să cumpere „pe credit”.

și așa am (re)descoperit lupta de clasă dintre creditori și debitori (după cum o califica Max Weber). Brusc, societatea românească s-a scindat (mai ales în deceniul trecut) în marea masă a oamenilor cinstiți și care au împrumutat bani (debitorii) și micul club al profitorilor care nu fac nimic și trăiesc din dobânzi (creditorii). Imaginea distrugerii tarabelor zarafilor din Templul din Ierusalim ne marca fiecare serbare a Paștilor. Am uitat, pe parcurs, că suntem cu toții atât debitori, cât și creditori în viață pentru că împrumutul la bancă este mai formalizat și mai apăsător decât gândul că nu mi-am primit salariul chiar în ziua „de salariu”.

Revenind la Noile Coduri, tot așa am descoperit că nu este o rușine chiar așa de mare să plătim cu întârziere rata la bancă. Doar ei au și așa atâția bani, nu o să moară ei dintr-o mică întârziere. și oricum toată lumea vorbește de principiul protecției debitorului care ar sta la baza dreptului nostru civil. Ei bine, acest principiu nu există! Deși clamat în sălile de judecată și reținut în unele hotărâri judecătorești, legea nu spune nimic despre protecția unui debitor care nu își îndeplinește obligațiile la timp. Deși Constituția declară România un stat social, tot legea fundamentală face alegerea unui sistem capitalist bazat pe economia de piață. Așadar, politicile sociale rămân apanajul statului, iar părțile unei înțelegeri private trebuie să respecte regulile pieței.

Acum avem Coduri noi. Mai trebuie să le și aplicăm în litera, dar mai ales în spiritul lor. Să încercăm să pornim de la a renunța la ideile preconcepute și să (re)învățăm dreptul predat de Noile Coduri. Codurile nu protejează decât pe cel care își respectă cuvântul dat!

Radu Rizoiu este partner la Societatea de Avocați Rizoiu și Asociații