Pe gaura cheii (I). Adulmecând urmele personalității/ de Sam Gosling

Pachetul misterios

În camera de corespondență mă aștepta un pachet venit prin poșta rapidă. Era o cutie obișnuită, maronie, cam de mărimea unei cutii de pantofi, însă puțin mai pătrățoasă. Ceea ce deosebea această livrare de altele era setul neobișnuit de instrucțiuni care o însoțise. Nu aveam voie să o deschid până când nu mi se dădea permisiunea să o fac. Potrivit unor instrucțiuni care îmi fuseseră lăsate pe căsuța vocală, urma să mă înregistrez pe bandă video la o dată prestabilită când aveam să deschid pachetul. Așa că, a doua zi la ora 15:00 am dus cutia într-o cămăruță dotată cu cameră video. Aflat înăuntru, am îndreptat camera video către locul unde aveam să stau și i-am dat drumul. M-am pus în câmpul vizual al camerei și am scos din buzunar o bucățică de hârtie, unde era mâzgălit un număr pe care l-am format pe mobil.

– Sunt dl Gosling. Aș dori să vorbesc cu Gary.

– Vă fac legătura.

Se aude un păcănit. Apoi o pauză.

– Gary la telefon.

– Sunt Sam și sunt gata.

– Dă-i drumul, deschide-l.

Muzică house, chiuvetă murdară

În sfârșit liber să îmi exercit pornirile pandoriene, am tăiat pachetul și am deschis cutia.

– Înăuntru vei găsi niște lucruri care aparțin unei singure persoane, spuse Gary. Toate sunt luate din baia acelei persoane. (Am observat că evitase să spună a ei sau a lui). Scoate obiectele unul câte unul, continuă acesta, și zi-mi ce îți spun ele despre proprietarul lor.

Pe măsură ce scoteam obiectele, le întorceam pe toate părțile. Era un tub mic cu cremă de piele, un CD ușor zgâriat de muzică dance, o perie de păr din plastic maro și o fotografie instant a zonei chiuvetei proprietarului. Pe măsură ce inspectam fiecare obiect ca să găsesc indicii am început să-mi depăn firul gândurilor în fața camerei de luat vederi.

– Ei bine, periuța de dinți este destul de mare, deci aparține probabil unui bărbat.

Teoria mea era susținută de fotografia instant care înfățișa zona chiuvetei cu suprafețele din jurul ei fără chestii care să miroasă dulceag, cu straturi de jeg și într-o oarecare dezordine, care se asociază mai degrabă cu bărbații decât cu femeile. Am observat că firele de păr din perie erau scurte, drepte și închise la culoare. Poate că persoana respectivă era de origine asiatică sau hispanică. Fotografia arăta că ușa de la măsuța de toaletă din baie nu era bine închisă si firul de la foen atârna afară; tubul de cremă de piele fusese stors la mijloc, nu la capăt, iar pe margine exista o crustă de reziduu în jurul capacului. CD-ul era o compilație de muzică house, un gen de muzică asociat în mod stereotip cu cluburile gay. Dacă e să mai adăugăm și faptul că existau dovezi potrivit cărora persoana respectivă era preocupată de propria înfățișare (acum eram destul de sigur că proprietarul era bărbat), începea să se contureze o imagine coerentă.

După câteva minute, Gary mă întrebă:

– Deci, ce-mi poți spune despre proprietarul acestor lucruri?

Pe baza a ceea ce văzusem, am spus că eram de părere că proprietarul era un bărbat de origine asiatică trecut de douăzeci de ani și că se prea putea să fie homosexual. Îi subestimasem vârsta cu câțiva ani – acesta avea vreo treizeci de ani – dar avusesem dreptate în legătură cu restul. Gary părea mulțumit.

Ce spune locuința despre tine?

Ce se întâmpla aici? Ce căutam eu să vorbesc cu această voce fără chip și în condiții atât de ciudate?

Misteriosul apelant era un producător de televiziune care planifica o nouă serie a unui reality show care avea să se ocupe de cea mai cunoscută și aproape irezistibilă tendință umană, aceea de a îți băga nasul unde nu-ți fierbe oala. Dacă semănați cât de cât cu mine, atunci când intrați pentru prima dată în spațiul locuit de cineva faceți mai mult decât să vă uitați distrat în jurul dumneavoastră. Mie îmi vine tot timpul să mă uit în jur și să adun, să filtrez și să procesez informații despre locatar. Producătorii de televiziune au dus acest impuls comun către punctul lui culminant: Ce poate spune un spațiu fizic despre o persoană pe care nu ai cunoscut-o și nu ai văzut-o niciodată? Scenariul acestei emisiuni – spre deosebire de populara producție MTV Room Raiders – includea un rol pentru un expert care să ofere idei asupra procesului de “cotrobăire”.

De ce mă contactaseră producătorii tocmai pe mine? Sunt profesor de psihologie la Universitatea din Texas și sunt specializat în studiul diferențelor de personalitate și a modului în care oamenii își formează impresii despre ceilalți în viața de zi cu zi. Linia mea de cercetare se concentrează pe aceeași problemă după care se ghidează și acest program de televiziune: în ce fel obiectele oamenilor ne pot spune și mai multe despre personalitățile lor decât întâlnirile față-în-față sau, decât cele spuse de, ce spun cei mai buni prieteni despre ei. Într-adevăr primul meu studiu despre această problemă, pe care l-am efectuat când eram încă student la Universitatea din California, Berkeley, este echivalentul științific a ceea ce au în minte producătorii pentru emisiunea lor. Studiul examina ce puteau afla observatorii despre niște bărbați și femei pe care nu îi cunoscuseră niciodată numai pe baza cercetării pe furiș a dormitoarelor acestora.

Fragment din volumul lui Sam Gosling “Pe gaura cheii. Află firea celorlalți cotrobăind prin lucrurile lor”, în curs de apariție la Editura Trei, în colecția “Psihologie practică”. Traducere de Daria Protopopescu. Subtitlurile aparțin redacției.