pe maestru l-am păstrat/ de Mihail Gălățanu

Pe maestru l-am păstrat,

până acum,

în inimile noastre,

chiar dacă el e,

acum,

departe,

sau nu mai este deloc.

Maestru am numit

și o piatră,

din grădina noastră.

Maestrul a fost,

și el,

un copac,

care ne-a arătat

cum crește.

Maestrul a fost,

tot timpul,

cu noi

și, totuși, ne-a scăpat mereu,

ca pâinea și peștii

și totuși ne-a scăpat

mereu

printre degete

*

Maestrul a fost

aici și

oriunde, unde

am reușit

noi

să îl vedem.

Maestrul ne-a alunecat

mereu

dintre palme, ca un pește.

Maestrul a fost,

tot timpul,

în jurul nostru,

ca o aură protectoare

– și

ne-a vegheat.

Ne-a înconjurat

cu dragoste,

pentru ca să fim

înconjurați de dragoste.

Maestrul nostru a fost înalt,

atât de înalt

încât nu se putea

privi

peste el.

Și duhul ședea

în el

ca legământul

într-un inel.

Poem selectat din volumul „Devorarea maestrului”, apărut la Editura Paralela 45, Colecția Qpoem.

„Qpoem este proiectul celei mai solidare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot.” – Călin Vlasie

Mihail Gălățanu (n. 11 septembrie 1963, în Galați), inginer de profesie, a desfășurat o bogată carieră publicistică și literară. Locuiește în București. Membru al cenaclului Qpoem din 2015.

A publicat poezie, proză și eseu. Debutează editorial cu volumul de poezie „Știri despre mine”, Editura Litera, 1987, iar din 1993 și până în 2012, continuă să scrie și să publice nu mai puțin de șaptesprezece volume de poeme. Între cărțile de proză, amintim romanele „Meșterii de clopote”, Editura Matinal, 1999, pentru care obține Premiul Național pentru Proză „Liviu Rebreanu”, și „Mireasa fără corp”, Editura Muzeului Literaturii Române, 2006. Volume de eseuri: „Literatura de cartier: Un (posibil) manifest al generației ’90. Vol I: Orbirea lui Tiresias”, Editura Muzeului Literaturii Române, 2007, și „Despre artă, misticism și nebunie. Corpus Christi”, Editura Paralela 45, 2009. Este tradus în limbile engleză și italiană și distins cu numeroase premii literare, precum Premiul Asociației Scriitorilor din București, acordat pentru poezie, pe anul 2003, pentru volumul „Mormântul meu se sapă singur”, Editura Vinea.

„Întotdeauna Mihail Gălățanu a fost un poet tematic și insistent. Pe lângă faptul că jonglează de decenii cu bijuteriile morții, se mai ocupă și cu epuizarea temelor pe care le frecventează: nu mai rămâne nimic de cules după el – epigonii sunt sufocați în fașă. Fierbințelile cărnii s-au răcorit și au lăsat scena liberă pentru pre-funeralii inițiatice. Abandonată este și retorica fastuoasă de altădată. Acum totul a devenit urgent, cu refrene scurte și inițieri precise.” – Felix Nicolau