Pedagogia ca "moarte cotidiana"

Jurnalul unui adolescent lucid abunda de intamplari plicticoase. Din cand in cand, scrisul pulseaza catre o mica revolta impotriva monotoniei agresive. Tineretea ciudata a adolescentului descris de Dinu Pillat noteaza in jurnalul sau un adevar pe care multi altii il trec sub tacere: “Micul Dejun. M-am sculat din pat. M-am imbracat. Mi-am luat ceaiul. Tata a plecat la regiment. Mama a inceput sa se certe cu bucatareasa. …Dejunul. Ne-am asezat la masa: mama, tatal si fiul lor. Am mancat doua feluri si un desert. Tata a deschis aparatul de radio. A potrivit ceasornicul dupa ora oficiala. A ascultat stirile. S-a scobit in dinti. Apoi s-a culcat in odaia lui. Mama ramanand singura in salon a dat un telefon amantului ei. … Masa de seara. Ne-am asezat la masa, mama, tatal si fiul lor. Am mancat doua feluri si desert. Tata a deschis aparatul de radio. A potrivit ceasornicul dupa ora oficiala. A ascultat stirile. S-a scobit in dinti. Fiecare din noi s-a culcat in urma, inchinzandu-se in pat ca intr-un sicriu. Maine filmul va rula de la inceput. Aceasta se numeste viata. Scriitorii o socotesc demna de a umple paginile romanelor lor. Filosofii ii gasesc tot felul de semnificatii. Si eu ma intreb de ce nu ma sinucid mai curand”.
Dincolo de casa se intinde iadul cotidian, “acel fund de cartier, cu vecini care se barfeau pe ascuns toata ziua, mereu la panda de dincolo de ziduri, parca nu aveau ceva mai bun de facut decat sa isi piarda vremea uitandu-se reciproc prin gaura cheii”. Apoi, la scoala, unde anii de liceu sunt un adevarat “calvar” unde “colegii de clasa il privisera totdeauna cu dispret, avand reactiunea golanilor in fata copilului de familie buna”, care “nu supara pe profesori, care nu copia la teze, care nu injura, care nu stia anecdote, care nu fuma pe furis, care nu juca fotbal, care nu umbla dupa fete”. Iar profesorii sunt o alta poveste. Ce se discuta intr-o cancelarie de liceu interbelic? Comentarii despre Rimbaud sau semnificatia vreunui termen lingvistic? Nici gand. Dupa ce “au sorbit din cafeaua adusa de servitor (asa se obisnuia pe atunci, din partea scolii! – n.m.), incepura comentariile in legatura cu cafeaua. Bineinteles, pentru unul nu era de-ajuns de fierbinte, pentru un al doilea de-ajuns de dulce, pentru un al treilea de-ajuns de amara”.
Astazi avem scoli insalubre cu profesori plictisiti, deshainati, cu priviri sordide, toropiti de lehamitea si saracia lunilor de vacanta. Singura alternativa pentru a schimba cotidianul monoton este inceperea anului scolar din fiecare toamna, cu nebiruitele probleme: facturi de tot felul, galopante si ades restante, copii zburataciti si nervosi, lectii predate in sila sau deloc, salariul mizer, de hamal analfabet dintr-un port flamand al secolului al XVIII-lea.