Peisaje preistorice

Cum credeti ca arata Universul, chiar si privit din interior? Ce forma geometrica vi se arata mai potrivita pentru cosmos, o sfera, un cilindru, ceva greu de definit? Ati avea curajul sa va imaginati o lume care seamana destul de bine cu un covrig?
Acum multi ani, la inceputul erei computerului, exista un joc numit Spacewar, adica razboi spatial, in care doua nave cosmice se luptau folosind bombe si rachete si incercau sa evite caderea in sfera gravitationala a unei stele din centrul ecranului. Grafica era, cu multa ingaduinta, simplista, mai ales in comparatie cu jocurile din ziua de azi, dar regulile jocului respectau riguros legile fizicii, campul gravitational afectand atat navele rivale, cat si armamentul folosit. O singura ciudatenie, nava care iesea de pe ecran  reaparea pe partea opusa.
In spatiul adevarat asta nu s-ar putea intampla. Sau s-ar putea oare?
Imaginati-va un ecran pe care il puteti intinde, face sul si lipi. Obtineti astfel ceva destul de asemanator cu un covrig clasic sau cu o camera de cauciuc de automobil. Asa arata, sustin cele mai recente teorii cosmologice, Universul nostru. In loc sa fie infinit in toate directiile, el pare cu mult mai mic intr-o anume directie decat in altele. “Suntem in posesia unor date care ne indica posibilitatea unei calatorii in directia constelatiei Fecioarei care ne-ar readuce pe Terra, fara nici o schimbare a traiectoriei navei” sustine dr. Max Tegmark, cosmolog la Universitatea Pennsylvania.
Datele cu pricina nu sunt nicidecum concludente sau macar convingatoare in ceea ce priveste forma Universului. Cu toate astea, ele au starnit multe discutii printre specialisti, nu de alta dar daca se confirma noua ipoteza, va fi nevoie de reconsiderarea multor teorii legate de primele momente care au urmat Marii Explozii, sau Big Bang, pe alese, care prezic un Cosmos infinit in toate directiile. Totul a pornit de la o noua harta a radiatiei de fond a Universului, mult mai detaliata decat cele precedente, obtinuta cu ajutorul unui satelit artificial dedicat radioastronomiei, care i-a obligat pe savanti sa se reintoarca la speculatiile privind forma, sau, cu un termen mai precis dar si mai pretentios, topologia cosmosului.
Nimeni nu vorbeste, pe moment, despre o revolutie. Nimeni nu sustine ca noile observatii sunt pur si simplu accidentale. Toti expertii par sa se bucure, desi unii se ingrozesc, de relansarea dezbaterilor pe aceasta tema, pana nu demult relegate la periferia pur matematica a astronomiei, stiinta in care observatia joaca un rol esential.
Si daca lovitura de teatru, dar sa nu exageram, a Universului in forma de covrig nu ar fi fost suficienta, alte observatii recente par sa ne indrepte spre o imagine a unui Univers alcatuit in cea mai mare parte (cam 73%, pentru amatorii de cifre) dintr-o misterioasa “energie intunecata”. Asta ar insemna, sustin astronomii, ca Universul nu este nici pe departe structura eleganta  prevazuta de Einstein, ci scena infruntarii unor energii incomensurabile, ceva mult mai putin estetic decat se credea pana acum. Vom vedea cine are dreptate, vom asista, sper, la ceea ce biologul T.H. Huxley numea, acum 130 de ani, marea tragedie a stiintei, “asasinarea unei ipoteze fermecatoare comisa de un fapt urat”.
Toate bune si frumoase, dar ce ne facem cu una dintre putinele proze SF semnate de Pierre Daninos, in care eroul, un astronaut trimis sa descifreze structura cosmosului, observa din cand in cand o imagine stranie, o carte de joc, un imens 9 de pica, si ajunge la concluzia ca tot Universul nostru nu este decat o celula din retina unui personaj cu adevarat gigantic, un jucator de belota.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar