Pensiile facultative au trecut cu greu pragul de 200.000 de clienți

Fondurile de pensii private facultative (pilonul III) au reușit cu greu să treacă pragul de 200.000 de participanți, deși acum trei ani, când primele fonduri se lansau pe piață, estimările administratorilor erau mult mai optimiste, unele indicând chiar atragerea a jumătate de milion de clienți la doi-trei ani de la lansare.
La sfârșitul lunii iunie numărul românilor care contribuie la un fond de pensii facultative era de peste 201.900, în creștere cu 32.300 de persoane față de iunie 2009, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). De ce cresc atât de greu fondurile?
“Explicația este simplă: atunci când s-au lansat aceste fonduri, toți administratorii mizau pe piața corporate. Pensiile facultative au fost gândite ca un produs pentru angajatori, dar odată cu venirea crizei piața corporate a dispărut și a rămas numai retailul. Una este atunci când un agent îți aduce o firmă cu cel puțin o sută de angajați și alta este când aduce un singur client”, afirmă Radu Crăciun, directorul de investiții al Eureko Pensii.
În plus, spune Crăciun, costurile administratorilor sunt mult mai mari pe piața de retail decât pe cea corporate. În prezent, circa jumătate din clienții fondurilor au contribuțiile plătite de către angajatori. Valoarea contribuțiilor este limitată la 15% din venitul lunar al participantului.
Fondurile de pensii facultative funcționează deja de mulți ani în statele dezvoltate, pentru suplimentarea veniturilor de după pensionare.
Alternative la aceste fonduri pot fi depozitele bancare sau asigurările de viață cu anuități, însă fiecare din aceste forme de economisire are avantaje și dezavantaje. De exemplu, pensiile facultative sunt deductibile fiscal în limita a 400 de euro pe an atât pentru angajat, cât și pentru angajator, în timp ce primele plătite pentru asigurările de viață nu beneficiază de deductibilități.
În schimb, la asigurările de viață clientul este cel care stabilește momentul în care vrea să aibă acces la bani, în timp ce la sumele acumulate în fondurile de pensii facultative clienții nu au acces decât după vârsta de 60 de ani.
În unele țări funcționează așa-numitul sistem de “vesting”, care ajută companiile la fidelizarea angajaților. Vestingul presupune faptul că angajatul are dreptul la sumele acumulate în fondul său de pensie, plătite de angajator, doar dacă petrece o anumită perioadă în companie, stabilită de comun acord cu angajatorul. Dacă pleacă mai devreme de termenul stabilit, pierde o parte din suma acumulată. În România vestingul nu este prevăzut de legislația pensiilor private.
“Este o problemă faptul că nu există vesting. Totuși, fidelizarea angajaților se poate face, deoarece dacă pleci de la un angajator care îți plătește contribuții la un fond de pensii la unul care nu îți plătește, pierzi un beneficiu”, susține Radu Crăciun.
El estimează că până la finalul anului fondurile facultative vor avea maximum 220.000 de participanți.