Pentru a pune capăt crizei, guvernele trebuie să producă plusuri

Astfel, este nevoie de regândirea și schimbarea principiilor aflate la baza economiei mondiale, iar cuvântul de ordine în ur­mă­toarea perioadă tre­buie să fie “reduceți da­to­riile” și nu “maximi­zarea creșterii economi­ce cu orice preț”, consideră economistul ceh, care va fi prezent la dezbaterea des­pre etica în afaceri “Economia binelui și a răului” organizată de Centrul Ceh și Ambasada Cehiei pe 27 septembrie.

Misiunea pe care o au în față marile eco­nomii nu este una ușoară și se va în­tinde pe o perioadă lungă de timp pen­tru că reducerea datoriilor până la 20-30% din PIB, care poate avea loc doar cu ajutorul excedentelor bugetare, va dura cel puțin jumătate de generație.

Sedlacek, 34 de ani, autor al cărții “Economia binelui și a răului”, este membru al consiliului economic națio­nal al Guvernului ceh, consilier al fos­tului președinte Vaclav Havel și unul dintre tinerii economiști de top, potrivit Yale Economic Review.

De ce marile economii au acumulat datorii atât de mari?

Motivul poate fi spus în multe feluri. Unul dintre ele este consumul, care are efectele unui drog. Cu cât ai mai mult, cu atât vrei mai mult. Consumul te poa­te face să te îndatorezi, așa cum o fac de multe ori și drogurile din moment ce pur și simplu trebuie să consumi mai mult, dar nu ai banii necesari să o faci. Și atunci când familiile și companiile nu mai pot sau nu mai vor să consume, gu­ver­nul vine și umple golul și consumă în locul lor. Drogurile te fac de aseme­nea să uiți de viitor și îți pot distruge viața.

Ne-am obișnuit să consumăm în mod artificial mai mult, ceea ce a dus la o situație convenabilă în care creșterea economică era mai rapidă. Avansul economic a fost bazat pe datorii, dar acest lucru nu a contat și tot ceea ce am avut a fost o creștere economică pe “steroizi”. Dacă eu iau un credit de 10.000 de euro, numai un prost poate spune că am devenit cu 10.000 de euro mai bogat (dar cu toate astea pot începe să mă comport în acest fel). Partea inte­re­santă este că atunci când guvernele fac acest lucru, ne bucurăm ca și cum am fi devenit mai bogați. Care este motivul de bucurie dacă într-un an creșterea eco­nomică este de 2-3%, dar datoria pu­blică urcă cu 4-7% din PIB? Așadar, acesta este unul dintre motivele pentru care consumăm excesiv: pentru că chel­tuim bani care nu sunt ai noștri din do­rința de a crește cu o viteză nesus­te­nabilă, peste capacitățile noastre și pe care nu o merităm.

PIB (GDP în limba engleză) vine de la Produs Intern Brut (Gross Domestic Product), dar ar trebui să însemne Pro­dus Brut pe Datorie (Gross Debt Product).

Când au început țările să acumuleze datorii?

Este o poveste lungă. Ce este mai im­portant este că sistemul economic și politic în care trăim, cu un ciclu electoral de patru ani, este construit într-un mod care nu oferă niciun stimulent pentru a nu face deficite. De fapt de ce nu le-am face? Pentru politicieni este foarte ușor să “tipărești datorii” pentru că oricum le va plăti altcineva. Acest lucru trebuie schimbat. În opinia mea, aceasta este o ten­tație căreia politicienii nu îi pot re­zista. Imaginați-vă că politicienii ar avea pu­terea de a tipări bani. Care dintre ei ar rezista? Niciunul. Dacă ați avea acasă o imprimantă de bani 100% legală, nu ați tipări bani? Cu siguranță ați face-o. De ace­ea ar fi fost mai bine ca toți să cădem de acord și să le “confiscăm” politicie­nilor această superputere. Acum care este diferența dintre a tipări bani și a ti­pă­ri datorii? Din multe punc­te de vedere există multe asemănări. Cred că același lucru ar trebui făcut și cu drep­tul de a “tipări datorii”, adică cu poli­tica fiscală, trebuie luat de la înde­mâ­na politicienilor și acordat unui orga­nism independent din punct de vedere politic.

Este vreo legătură între creșterea datoriei publice și apariția “statului social”?

Nu, uitați-vă la Finlanda și la alte state sociale tipice. Finlanda a reușit cu succes să își reducă datoria. Și uitați-vă la Marea Britanie, un stat prin tradiție con­servator, și la modul în care datoria pu­blică a urcat. Și de asemenea, ui­tați-vă la Irlanda sau Islanda. N-au avut pro­bleme din cauza “statului social” sau cu da­toriile publice și totuși în câteva zile cele două țări au ajuns în pragul fali­men­tului. Din acest punct de vedere, criza a fost “obiectivă”: a lovit atât eco­no­miile construite pe principii de dreap­ta, cât și pe cele bazate pe principii de stânga.

Problema Irlandei a fost creșterea prea rapidă și prea multă neseriozitate în industria bancară, în timp ce în cazul Greciei problema a fost creșterea slabă și prea multă neseriozitate în sistemul social. Dar nu trebuie să ne lăsăm păcă­liți: în timp ce problemele Greciei par mult mai evidente și mai grave, eu con­sider că de fapt problemele Irlandei sunt mai mari pentru că știm cum să tratăm problemele Greciei (prin măsuri de austeritate), dar nu știm ce să facem cu cele ale Irlandei, care sunt mult mai ase­mă­nătoare cu cauzele aflate în centrul crizei financiare cu epicentrul în sectorul bancar american.

Au mai existat în istorie sisteme economice bazate pe datorii? Dacă da, ce s-a întâmplat cu ele și ce lecții ar trebui să învățăm.

În trecut țările se îndatorau în perioadele de război sau din cauza unor calamități naturale. Ceea ce ducea la fa­li­mente, hiperinflație (care este tot o for­mă de faliment) și la noi războaie. Dar noi ne-am îndatorat înainte de criză fără un motiv real, cu excepția consu­mu­lui excesiv. Motivul este simplu: sistemul nostru politic este construit în așa fel încât politicienii nu pot rezista tentației îndatorării. În perioadele cu creștere economică, atunci când ar fi nevoie de un buget echilibrat, tendința guvernelor de dreapta este de a reduce taxele. Tendința celor de stânga este să majo­reze cheltuielile. Un buget echilibrat este ca un copil pe care toată lumea îl laudă pentru frumusețea sa, dar nimeni nu vrea să îl adopte.

În ceea ce privește criza datoriilor suverane din Europa și în special din Grecia. Face Europa bine că forțează guvernul grec să reducă deficitul chiar dacă economia este încă în recesiune? Nu “îngroapă” această strategie economia elenă?

Criza din Grecia nu este doar o criză a Greciei, este o criză a civilizației vestice, care, destul de interesant, s-a năs­cut în Grecia. Țara este cu doar câțiva ani “înainte”. Dacă tendința de acumulare de datorii din majoritatea statelor vestice, inclusiv SUA, continuă, cu toții vom fi în situația Greciei. Comportamentul de a te întinde mai mult decât îți este plapuma, de a trăi peste posibilități, trebuie schimbat, cu toate că în curând s-ar putea să fie prea târziu. De asemenea, trebuie regândite principiile care stau la baza industriei bancare și filozofia dobânzii. Criza actuală nu are cauze tehnice, ci filozofice.

Care sunt soluțiile optime pentru criza Greciei și a datoriilor suverane în opinia dumneavoastră?

Nu are rost să înveți să înoate un om care se îneacă, iar Grecia este asemenea unui om care se îneacă (și Irlanda, și Ungaria, și Portugalia etc.), într-un fel majoritatea suntem în aceeași situație și fără ajutorul celorlalți ne vom înceca. Finlanda a avut probleme grave, la începutul anilor ’90 nimeni nu avea să știe că țara va excela datorită fostului producător de cauciuc cunoscut sub numele de Nokia. Acum două generații Irlanda era o țară foarte săracă, după care a devenit mândria Europei. Acum a căzut. Lucrurile se schimbă foarte repede. Cine ar fi crezut acum 20 de ani că Cehia și România nu vor fi în grupul țărilor cu probleme economice din UE? Lucrurile se schimbă repede, Grecia ar putea foarte ușor să crească în curând.

Și soluția? Acum trebuie să susținem țările aflate în derivă și să ne rugăm ca numai economiile mici să pice, adică ceea ce se întâmplă în prezent. Acum nu facem decât să câștigăm timp, nu doar pentru Grecia, ci pentru noi toți, dar va trebui găsită o soluție sistematică. Din punctul meu de vedere soluțiile sunt obligațiunile comune (datoriile sunt deja comune, dar noi ne prefacem că există datorii ale Germaniei, ale Cehiei, ale Irlandei, ale Greciei sau ale României) și reguli fiscale comune.

Cât timp le va lua țărilor să își reducă datoriile? Care este valoarea oprimă pentru datoria publică?

Depinde cât de repede ne plătim datoriile. Singura cale rapidă de a face acest lucru este cu ajutorul excedentelor bugetare, cu alte cuvinte veniturile câștigate din taxe să fie mai mari decât ce cheltuie statul. Și trebuie să plătim datoriile rapid, înainte ca următoarea criză să ne lovească. Criza actuală nu trebuie să fie letală, dar trebuie să o luăm ca un ultim avertisment pentru că următoarea va fi dacă nu ne schimbăm comportamentul și regulile. Cuvântul de ordine pentru următoarea generație de politici economice ar trebui să fie “Reduceți datoriile” și ar trebui să ne îndepărtăm de sloganul “Maximizarea creșterii economice cu orice preț”. Chiar dacă se înregistrează excedente, reducerea datoriei până la o medie de 20-30% din PIB ar putea dura jumătate de generație. Dar vor fi pregătiți pentru următoarea criză. Dacă datoriile țărilor din Europa ar fi fost de 20-30% din PIB nu am fi avut problemele cu care ne confruntăm astăzi.

Care sunt țările care au cele mai echilibrate economii?

China este în primul rând mult mai prudentă decât Europa. De aceea China are mai mult spațiu de manevră în a-și ajuta economia. Și Finlanda și Spania au luat măsuri bune de consolidare fiscală în trecut. Dacă Spania nu ar fi făcut acest lucru, acum ar fi avut probleme mai grave.