Pentru ei ”proiectul România” e prea mic. Lor dați-le ”Proiectul” și vor ține în degetul mic Universul!

De dimineață până seara, de ani și ani, ei tot caută. Sub plapuma de scoarță de dosare și coperți de CD-uri expirate, ei caută. Au fost într-o vreme seducători și au convins și pe alții că, fără căutarea lor, în față se așterne pustiul, iar în spate potopul. De la tribune publice roase de coatele căutărilor lor sau corodate de saliva lor, ei azvârle brațele spre cer și invocă precum străjerii dimineața, “Proiectul”.

Pentru ei nu este de-ajuns un proiect micuț – cum ar fi acela ca, în acest colț ostenit de lume, oamenii nu doar să nu mai pară, ci chiar să nu mai fie atât de încruntați și îngrijorați de ce o să fie mâine. Un proiect doar un pic mai măricel decât cel micuț de dinainte, cum ar fi creșterea cu o idee a bunăstării oamenilor în urma deciziilor de bun simț care pot fi luate la nivel de politici publice, nu este o încercare pe măsura virtuților lor, astfel încât acesta să primească termene măcar aproximative de realizare, cum ar primi “Marele Proiect”.

Zarea este oarbă, iar așteptarea asta îi seacă. Dacă Dumnezeu și-ar mai întoarce o dată fața către ei să le descopere Marele Proiect atunci, da!, s-ar dedica lui cu ardoarea cu care Noe s-a înhămat la munca batjocorită de semeni a construcției corăbiei mântuirii sau cu credința blestemată de îndoială cu care preoții vechimilor ardeau în altare sângele și carnea jertfelor de tot.

Așa? Ce haz are dacă nimeni nu observă cum se bat ei pentru neam?

Aici este una dintre explicațiile pentru care programul pentru care își angajează astăzi răspunderea în Parlament este minimalizat în fel și chip. Nu e ”program de guvernare”, nu e un program de ceva mai de Doamne-ajută!, e pur și simplu ”program” – o chestie mica, pentru o ”acțiune” mica (posibil ”program de acțiune”), în fine ceva banal.

Plictiseli și obsesii din astea cu reducerea taxelor, cu creșterea de salarii, cu soarta românilor plecați, cu familii destrămate, cu spitale mizerabile, cu școli dărăpănate, cu români, țigani sau unguri chinuițideopotrivă de traiul lor – acestea nu sunt probleme ce merită termene precise de rezolvare. Vor vedea ei ce-o fi, ”dacă va fi spațiu fiscal!”

Proiectul, în schimb Proiectul, da! Aderarea la euro? Oooo! Ar putea fi ea Proiectul “atât de major” precum aderarea la NATO, la UE? Atunci un altul, ceva acolo măreț, nu nimicuri precum traiul zilnic, nu gândacii din Spitalul Municipal Constanța. Catedrale nu bisericuțe!

”Jalnic ard de vii chinuiți ca Nessus,/Ori ca Hercule înveninat de haina-i;/Focul lor a-l stinge nu pot/Cu toate apele mării!”

Pentru ei ”proiectul România” nu există sau e prea mic. Lor, dați-le ”PROIECTUL” și vor ține în degetul mic Universul!