Pentru ei tranzitia s-a terminat

Extinderea Uniunii Europene va fi, in primul rand, un eveniment istoric: peste cinci zile, cea de-a cincea largire a UE va pune capat diviziunii Europei care a tinut timp de jumatate de secol. Consecintele politice vor fi considerabile: opt state foste socialiste si doua insule mediteraneene se vor alatura celor 15 membri ai Uniunii, deplasand centrul de greutate al blocului si modificand raportul de forte din cadrul acestuia. In acelasi timp insa, consecintele de ordin economic ale evenimentului par a se plasa pe locul al doilea.

Evenimentul reprezinta de departe cel mai mare influx de populatie din istoria Uniunii, care niciodata pana acum nu a “inghitit” mai mult de trei state deodata.

De la cei sase membri initiali din 1957, UE a ajuns treptat la 15 pana in 1995. Dupa extinderea spre est, va mai cuprinde intre granitele sale inca o treime din continentul european ajungand la o populatie de o jumatate de miliard de oameni.

Numarul cetatenilor UE va creste cu “numai” 20 de procente, in timp ce ce cu ocazia extinderii de acum 30 de ani, cand au aderat Marea Britanie, Irlanda si Danemarca, populatia crescuse cu 34%. Produsul Intern Brut va avea de castigat numai 5%, fata de cresterea cu 8% din 1995, cand au aderat Austria, Finlanda si Suedia. Plusul de PIB “obtinut” in acest an, al tuturor celor zece noi membre, este echivalentul PIB-ului Olandei.

Ca o consecinta a nivelului scazut al nivelului de trai din estul Europei, venitul mediu al europenilor va scadea cu 10-15%, indepartandu-se de venitul mediu inregistrat de Statele Unite.

Pe de alta parte, noua Europa, formata din 25 de state, nu va apasa foarte mult asupra puterii economice, UE si SUA continuand sa domine planeta, cu 28% si respectiv 31% din PIB-ul global.

Extinderile din trecut ale Uniunii au condus deseori la avanturi economice, datorita transferurilor dinspre membrii mai vechi ai UE. Transferurile anuale catre Irlanda au depasit, de mai multe ori, 30 miliarde de euro, ceea ce reprezinta peste 2,5% din PIB-ul acestei tari. Cele zece state care vor adera la 1 mai nu vor fi insa la fel de norocoase. Diferenta dintre fondurile primite de la UE si contributiile platite Comunitatii nu va depasi, intre 2004 si 2006, “0,8% din PIB-ul noilor membri”, potrivit unui studiu realizat de institutul de cercetare CEPII.

Investitiile straine directe risca si ele sa fie mai mici decat se estimase initial. Cu exceptia Sloveniei, guvernele statelor foste comuniste si-au vandut deja marile companii de stat investitorilor straini. Investitiile straine directe vor bate, fara indoiala, pasul pe loc. Aceasta este inca de pe acum situatia Republicii Cehe, unde investitiile s-au diminuat de la 12,2% din PIB in 2002 la numai 3% anul trecut. In ceea ce priveste Ungaria, companiile straine, ca de exemplu IBM sau Phillips, au inceput sa isi mute activitatile de aici mai spre est, ajungand pana in China.

Un lucru este clar: Europa celor 25 de membri nu va lua nastere intr-o singura zi.
anca.stoicescu@zf.ro