Peste 30% din PIB este impartit fara niciun studiu de impact

Parlamentul a incercat sa dea o lege care permite unui guvern cu puteri limitate promovarea bugetului, insa presedintele sustine ca este indecis cu privire la promulgarea acestei legi. Dincolo de retorica electorala, putem reflecta putin la rece pe marginea bugetului de stat – parametrii discutiei sunt neschimbati de ani de zile.

Peste 30% din PIB-ul Romaniei este impartit, indiferent de ce putere politica se afla la conducerea tarii, fara niciun studiu de impact. Nimeni nu are cifrele necesare sa justifice ca un leu investit in asfaltul de la Bechtel este mai important decat un leu investit in spitalul din Cucuietii din Vale. Nu exista nici macar o schita de metodologie sau vreun instrument calitativ sau cantitativ care ar putea masura acest lucru. Nu exista prioritati trasate cu reflectare stricta in buget nici la nivel national, nici la prioritizarea proiectelor efective in cadrul bugetului unei institutii. Exista doar prioritati declamative, nerealiste, fluctuante. Concluzia este ca s-ar putea genera resurse uriase doar prin punerea in ordine a unor liste de prioritati, intai la nivel national, apoi ca o ierarhizare a proiectelor in cadrul bugetului gestionat de fiecare institutie in parte.

An de an, de pilda, se mai taie din sumele si asa cronic insuficiente pentru calea ferata si se mai adauga la sumele pentru reparatia drumurilor si constructia autostrazilor, intr-un moment in care Uniunea Europeana incearca sa se miste in sens invers prin investitii masive.

In al doilea rand, exista o cronica incapacitate de a gestiona resursele existente. Pentru o buna parte din administratia de stat, bugetarea multianuala este in continuare o poveste frumoasa, in care exista de obicei o vrajitoare – primul an bugetar din calupul de trei – si doua zane – promisiuni cat vezi cu ochii in anii doi si trei. Din cei trei ani, in fapt conteaza doar primul, intrucat ceilalti doi sunt dati doar ca “indicativi”, in fond contand destul de putin cand se discuta bugetul urmatorului an, cand zana se transforma in vrajitoare. “Rectificarile” bugetare, evenimente care se intampla la noi de trei – patru ori pe an, sunt aproape neintalnite in alte tari. In Romania anului 2010, probabil nu vom sti nici in martie cati bani vom aloca exact, la ultimul banut, pana la finalul anului, pentru proiectul de infrastructura x. Corolarul acestei probleme se reflecta si in cadrul institutiilor, unde bugetarea pe proiecte abia daca acopera cateva procente din buget, de ochii lumii.

In al treilea rand, legat de gestiunea resurselor, exista si lucruri legate de controlul financiar care nu sunt in ordine. S-ar putea, de exemplu, impune prin lege, auditarea tuturor firmelor unde statul mai are o participatie de catre o companie recunoscuta international, pentru o mai buna gestiune financiara. S-ar putea crea o inventariere patrimoniala a tuturor bunurilor, terenurilor si actiunilor detinute de statul roman. S-ar putea hotari un program clar, pe 3-4 ani, cu privire la valorificarea acestor bunuri, prin licitatie cu strigare. O lege speciala in acest scop, similara cu cea lucrata cu Banca Mondiala si care sta la baza functionarii AVAS-ului, ar putea fi creata. S-ar putea, de asemenea, crea o echipa mixta de consultanti in strategie si audit care sa aiba misiunea rationalizarii cheltuielilor prin misiuni individuale, in fiecare institutie publica, cu recomandari ferme, implementabile imediat.

Ar fi de asemenea indicat ca Parlamentul insusi sa aiba un aparat similar cu cel existent in Statele Unite, unde este denumit Biroul Bugetar al Congresului – un departament de experti care au sarcina de a studia implicatiile financiare pentru fiecare act normativ aprobat de legislativ. Expertii independenti cresc puterea de analiza a Parlamentului si echilibreaza discutia tehnica vizavi de Guvern, care are la dispozitie peste 30.000 de functionari in Ministerul Finantelor. Deciziile in privinta politicilor publice devin astfel mai bine fundamentate.

Avem de lucru, asadar – prioritizare, gestionarea mai buna a resurselor existente, un control financiar mai strict, o mai buna capacitate de analiza a Parlamentului. Lucruri de minim bun-simt pentru imbunatatirea procesului bugetar actual.

Razvan Orasanu este fost consilier de stat al primului-ministru si fost presedinte al AVAS