Pesti pe uscat

Asa s-a Intamplat si cu poezia romaneasca dupa 1989: a ramas pe fundul suvoaielor involburate ale acelor vremuri, ca o fauna tacuta dar vie, cu tot sirul nenumaratilor disparuti care le-au improspatat cerneala identitara.

In urma cu mai putin de doua saptamani, cu prilejul Zilelor Bucurestiului, Muzeul National al Literaturii Romane a organizat o splendida manifestare dedicata poeziei si muzicii. Era sambata si era seara. De obicei, sambata seara la opt lumea nu prea se mai da dusa din casa, oricare ar fi evenimentul, daca acesta nu presupune si prelungite libatii. Dar la Muzeul National al Literaturii Romane, intre ceasurile opt si zece ale serii cu pricina, Rotonda si holul care o precede au gemut de oameni de toate varstele, tineri mai ales, care au ascultat cu sufletul la gura spectacolul de poezie si muzica al poetilor Teodor Duna, Cosmin Perta, Ioana Craciunescu si Ion Muresan, al muzicienilor Mircea Tiberian si Liviu Butoi si al amfitrionilor Traian T. Cosovei si Ioan Grosan. Cei care i-au auzit sunt convins ca vor marturisi si peste un an sau peste zece ca au luat parte la un fapt de destin care a dat suflu si sens unei lungi asteptari. Ca mesagerii se aflau langa ei de multa vreme, dar ca abia atunci au devenit vizibili. Nu ca apele n-ar mai fi tulburi, ci ca un fir limpede inainteaza cu putere chiar pe mijlocul curentului, lasand sa se vada, ca niciodata in ultima vreme, uimitoare raporturi ale adancului cu suprafata. Daca am si alte confirmari ale faptului ca o parte a lumii romanesti redescopera poezia? In timpul Festivalului Antares de la Galati (29 mai – 3 iunie), am fost, alaturi de alti cativa scriitori, oaspetele Liceului de Marina, prilej cu care, vreme de un ceas, am trait revelatia faptului ca o suta de elevi descopera ceea ce, cu toate orele de limba romana care li se predau, nu credeau ca exista: literatura ca experienta vie si scriitorii vremii lor. Si tot anul acesta, in primavara, in cadrul Primaverii Poetilor, la Liceul I.L. Caragiale din Capitala revelatia s-a repetat, dupa ce in iarna o traisem, cu neliniste si entuziasm, alaturi de o suta cincizeci de elevi ai Liceului Lucian Blaga din acelasi Bucuresti. Ape. Si daca apele vor seca? Ei bine, multe se vor salva atunci retragandu-se in pesti. Care intr-o zi vor stapani uscatul.