Petrolul, miza razboiului?

Cine vrea petrolul irakian? Duc Statele Unite un razboi al petrolului ambalat frumos in pretexte mult prea transparente? Parerile sunt impartite, dupa zone geopolitice, interese in regiune, ratiuni de imagine, contracte in derulare, si, nu in ultimul rand, de distanta pana la zona de conflict.
In cadrul administratiei de la Washington deciziile care trebuie luate in privinta sectorului petrolier irakian, in eventualitatea inlaturarii regimului lui Saddam Hussein, sunt aprig disputate intre Departamentul de Stat si Pentagon. In vreme ce Pentagonul face presiuni pentru privatizarea industriei, conform unei publicatii franceze, Departamentul de Stat american se opune acestui plan preferand ca petrolul irakian sa ramana sub control de stat, dezvaluie ultima editie din saptamanalul Petrostrategies.

Dar sub controlul carui stat?
Un studiu recent realizat de Pew Research Center si citat de New York Times arata ca 75% dintre francezii intervievati, 54% din germani si 76% dintre rusi cred ca Statele Unite vor sa invadeze Irakul pentru controlul petrolului. Desi in Statele Unite sezbaterile sunt mult mai aprinse, doar 22% din cei care au participat la sondaj subscriu viziunii cinice conform careia petrolul este singurul motiv pentru razboi.
“Imi cunosc tara, imi cunosc poporul si va asigur ca nu aceasta este politica guvernului american”, a spus fostul presedinte Jimmy Carter la ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru pace.

Cifrele vorbesc
Ultimele date disponibile, din octombrie 2002, evalueaza rezevele irakiene de petrol la 112,5 miliarde barili la care se adauga rezervele probabile si posibile, estimate la circa 220 miliarde barili. Acest urias potential, care mai cuprinde circa 260 trilioane picioare cubice de gaze naturale, nu este valorificat in principal din cauza razboaielor si a sanctiunilor internationale.
In noiembrie 2002 OPEC (organizatia statelor exportatoare de petrol) estima rezervele mondiale cunoscute la circa 1.000 miliarde barili, iar Irakul este pe locul doi in lume, dupa rezervele cunoscute. Din punctul de vedere al costului de productie, un baril de petrol irakian poate fi obtinut pentru 0,97 dolari, fata de costul mediu de 4 dolari.

Si capra vecinului?
Peste granita, in Iran, temerea generala este ca invadarea Irakului de catre Statele unite ar periclita dezvoltarea democratica si refacerea economica a tarii. Indiferent cat de incantati ar fi sa scape de amenintarea constanta a regimului dictatorial a lui Saddam Hussein, in imediata lor apropiere, iranienii sunt ingrijorati de unul dintre discursurile presedintelui Bush care include Iranul, alaturi de Coreea de Nord si Irakul, intr-o “axa a raului”. Sa fie Iranul urmatoarea tinta a Washingtonului?
Liderul suprem al Iranului, Ayatollah Ali Khamenei, este de parere ca Statele Unite vor un razboi cu Irakul pentru a obtine controlul petrolului si pentru a-si extinde influenta in regiunea Golfului Persic, citat de The Boston Globe. Rezolutia alcatuita pe zece puncte in numele participantilor la aniversarea a 24 de ani de la revolutia islamica a tarii acuza prezenta trupelor americane in regiune si concluzioneaza ca “Golful Persic apartine natiunilor islamice si musulmane”.
“Orice agresor va avea de infruntat mania si impotrivirea poporului iranian”, spunea saptamana trecuta presedintele iranian, Mohammad Khatami, in fata multimii adunate la Teheran. De mai multe ori in discursurile sale, Khatami face comentarii ambivalente referitoare la pozitia Iranului fata de conflictul din Irak. “Nu suntem de acord cu un atac al Statelor Unite asupra Irakului”, a spus acesta, adaugand ca “asta nu inseamna ca suntem multumiti de regimul irakian”.

Scenariile pretului petrolului
* Evitarea razboiului. Pretul petrolului scade rapid, de la nivelul actual de 32 dolari pe baril, la o valoare apropiata lunii septembrie, de 22 dolari. “Pretul barilului de petrol va reveni la valoarea de la inceputul anului trecut”, crede Jean-Francois Giannesini, consilier la Institutul Francez al Petrolului.
* Razboiul rapid. Varianta cea mai buna pentru economie prevede inlaturarea rapida a regimului de la Bagdad si inlocuirea sa cu unul democratic, fara prea multe daune, fara o extindere a conflictului in Arabia Saudita si fara incendierea campurilor petroliere. In acest caz, pretul petrolului, dupa ce atinge rapid 40 de dolari pe baril in timpul conflictului armat, ar trebui sa scada la fel de rapid, pana cel tarziu in iulie, la circa 22 dolari pe baril.
* Scenariul negru. Viziunea cea mai sumbra cumuleaza desfasurari masive de trupe, sonde in flacari, atentate teroriste. Pretul petrolului explodeaza spre de 50 dolari pe baril, lansand premisele recesiunii globale.

“Ne aflam in mijlocul unui vast joc politic”
Contractele de miliarde de dolari incheiate cu statul irakian pentru exploatarea si dezvoltarea campurilor petroliere au fost adjudecate de Lukoil si Tatneft (Rusia), TotalFinaElf (Franta), China National Petroleum (China), Eni (Italia) si Repsol (Spania). Un portofoliu impresionant de aliati, carora Statele Unite si Marea Britanie li se pot alatura cu conditia intreruperii actiunilor de razboi contra Irakului, a sugerat ministrul irakian de comert, Mohammed Mahdi Saleh intr-un comunicat preluat de presa rusa.
Cu putina bunavointa si respect reciproc, situatia in Irak se poate schimba fundamental, spune ministrul irakian, citat de Pravda. Pana atunci insa, irakienii incearca sa consolideze interesul Rusiei in a-i sprijini. Mohammed Mahdi Saleh a mai spus ca Irakul se pregateste sa intre intr-un program de cooperare pe termen lung cu Rusia, evaluat la circa 40 miliarde de dolari.
Programul va dura zece ani si trebuia semnat in 2001. Totusi, ameliorarea relatiilor ruso-americane si cresterea sprijinului acordat de Rusia luptei americane contra terorismului international, au dus la sistarea discutiilor. Ministrul irakian a mai spus ca programul este definitivat si gata pentru semnat. Lipseste doar acordul Rusiei.

Pionul mult-ravnit: Rusia
Rusia are de recuperat miliarde de dolari pe care irakienii ii datoreaza pentru livrari de arme in trecut si are cel mai mare interes in explorarea campurilor petroliere noi din Irak, estimate la 38 de miliarde de dolari de catre Deutsche Bank, cu o capacitate potentiala de productie de 4,7 milioane barili pe zi, in cazul in care toate aceste campuri sunt date in exploatare.
Compania petroliera rusa Lukoil a incheiat un acord cu guvernul irakian in 1997 pentru exploatarea campului petrolier de la West Qurna, cu un potential estimat de 7,8 miliarde barili (1,11 miliarde tone), dar a fost impiedicata de sanctiunile impuse Irakului de Natiunile Unite sa inceapa efectiv lucrarile, motiv pentru care autoritatile irakiene au reziliat definitiv contractul la inceputul saptamanii trecute. Discutiile referitoare la anularea contractului au fost initiate de autoritatile irakiene in decembrie 2002 si au coincis cu intarirea pozitiei Rusiei in favoarea dezarmarii Irakului. O sursa guvernamentala rusa citata de Interfax a precizat ca guvernul de la Moscova vede o prioritate in derularea proiectului de la West Qurna cu participatie majoritara din partea Lukoil.
In prezent Rusia si Irak deruleaza impreuna 67 de proiecte, din care 17 in domeniul petrolier, conform declaratiilor ministrului irakian al petrolului, care crede ca “sunt inca oportunitati generoase pentru companiile rusesti de a investi in campurile noastre”.
Raportul Deutsche Bank din octombrie 2002 se incheie cu o concluzie premonitorie: “ne aflam in mijlocul unui vast joc politic.” Adam Sieminski, analist in cadrul Deutsche Bank, afirma cu patru luni in urma, ca “obiectivul real al acestor acorduri pare mai mult unul politic decat unul economic. Irakul a mobilizat Franta, Rusia si China in contracte lucrative de miliarde de dolari pentru a influenta deciziile Consiliului de Securitate al ONU”.

Strategia marilor companii
Pentru francezii de la TotalFinaElf, jocul petrolului este unul strategic. In conditiile in care 66% din resursele mondiale de petrol se gasesc in Orientul Mijlociu, grupul francez are concentrata 18% din productia sa in regiune, fiind prezent in sapte tari. In contextul in care gigantul britanic British Petroleum (BP), se orienteaza masiv spre Rusia, dupa semnarea unui contract record, TotalFinaElf trebuie sa-si consolideze pozitia in zona.
Statele Unite nu vor uita insa sfidarea adusa de francezi in 1997, cand Total semna un contract important in Iran, impreuna cu rusii de la Gazprom si de o companie din Malaezia. Companiile petroliere americane se aflau sub incidenta legii initiate de senatorul republican Alfonso d’Amato, care interzicea, din 1996, toate investitiile in aceasta tara, acuzata de finantarea unor grupari teroriste. D’Amato a incercat apoi sa extinda sfera de aplicare a legii sale in toata societatea occidentala, amenintand cu sanctiuni grupul francez, insa Uniunea Europeana a respins tendinta expansionista a acestei norme de drept american si a sprijinit compania franceza. De atunci, au mai investit in Iran italienii de la Agip si grupul anglo-olandez Shell.