Philip Marlowe renăscut/ de Stelian Țurlea

Celebrul autor al detectivului Philip Marlowe a lăsat în urma lui o listă cu posibile titluri de cărți. N-a mai apucat să le scrie. Printre ele se numără și „Blonda cu ochi negri”. Sigur l-ar fi avut în centru pe detectivul particular atât de iubit. S-a apucat să scrie cartea Benjamin Black și i-a reușit atât de bine, încât toată lumea, chiar și cei mai pretențioși cititori, au fost uimiți. Se aude nu numai vocea lui Philip Marlowe, dar probabil nimeni dintre eventualii cârcotași nu s-ar gândi că flegmaticul detectiv ar fi acționat altminteri. Benjamin Black este pseudonimul literar al scriitorului irlandez John Bainville, multipremiat. A cunoscut succesul sub ambele nume. Acesta este al 23-lea roman al său.

În biroul pustiu și sărăcăcios al detectivului Philip Marlowe intră o tânără frumoasă care îi cere să dea de urma fostului iubit, dispărut de două luni. E o femeie bogată, nu doar frumoasă. De ce dorește să dea de el abia după două luni? Cum de un bărbat insignifiant și de nedemn de ea, după propriile-i descrieri, a ajuns să-i fie iubit? Detectivul e intrigat din prima clipă, după care descoperă imediat că dispariția bărbatului de a cărui urmă trebuie să dea este aducătoare de necazuri. Se petrec tot felul de întâmplări stranii, Marlowe însuși trebuie să înfrunte rigori după rigori, e bătut, aproape ucis, până să ajungă aproape de adevăr.

Acțiunea se petrece în California începutului anilor ’50, curge whiskey din belșug, apar imigranți irlandezi bogați, mexicani în căutare de lucru ori alții implicați în traficul cu droguri, polițiști dezabuzați, femei fatale, mai toate personaje care ar fi putut ieși din pana lui Chandler. Povestea este narată la prima persoană, ca în Chandler. Marlowe e foarte aproape de original – fumător care vrea să renunțe fără să reușească, jucător de șah, introspectiv. Stilul e asemănător. Ca și la Chandler, povestea în sine e mai puțin importantă decât scenele individuale, descrise pe pagini întregi, în care afli cum gândește eroul. Chiar și cititorul reticent va închide cartea, la sfârșitul lecturii, satisfăcut – a auzit vocea lui Chandler, l-a revăzut pe Marlowe.

Ca să-i reușească scrierea și să intre în pielea personajului, Benjamin Black a recitit de câteva ori tot ce a scris Chandler, pe care îl admira din tinerețe. A ajuns, cum mărturisea într-un interviu, la esența lui Marlowe: „Singurătatea. E un om foarte singur. N-are familie, n-are prieteni. Trăiește într-o casă închiriată, nu are bunuri proprii. Doar o tablă de șah. Și un ibric pentru cafea. Mereu se luptă cu propria tristețe, cu propria singurătate. Chandler l-a făcut uneori brutal sau brutal de felul lui. Îmi închipui că unii critici vor spune că Marlowe pe care l-am creat eu e prea soft. Dar Marlowe este soft. E tare, dar nu dur, asta este diferența esențială. E curajos, crede în noblețe. E un erou al vremurilor noastre.”

Există însă o deosebire esențială între cei doi Marlowe: cel al lui Benjamin Black e mai matur, a trecut printr-un război mondial, a luptat pe frontul din Franța, când a salvat doi camarazi, implicați și ei, acum, în acțiunea romanului, prin urmare e un bărbat mult mai hârșit, cu o mai mare experiență de viață. Dar și mult mai singur. Cuceritor.

*) Benjamin Black – Blonda cu ochi negri. Un roman Philip Marlowe. Editura Nemira, colecția Suspans. Traducere din limba engleză de Oana Chițu