Piata comuna in Balcani - intre resentimente si interese economice

Zece ani de conflict au scindat fosta Iugoslavie in cinci natiuni mici, in cinci mici piete foarte protejate. Unele au gasit drumul catre dezvoltare, precum Slovenia, altele nu reusesc sa supravietuiasca decat cu perfuzii occidentale, precum Sebia-Muntenegru. Pentru toate, insa, cresterea vine daca sunt unite, relateaza Le Figaro.
Ideea nu este noua, dar in zece ani a devenit greu de crezut ca mai poate fi pusa in practica. Si totusi, de la Zagreb la Belgrad, de la Sarajevo la Skopje in trecere prin Ljubljana, ea ii insufleteste pe oamenii de afaceri, ministri si diplomati: sa faca o mare…Iugoslavie! Cel putin in ceea ce primeste relatiile comerciale.
Nu este nici o nostalgie in acest proiect, ci numai realitatea dura: cele cinci state nascute din vechea federatie, baricadate fiecare in noile lor frontiere, sunt prea mici pentru a genera o veritabila crestere economica, garantata numai de o stabilitate politica atat de mult dorita dupa zece ani de razboaie.
Slovenia, in pofida prosperitatii ei insolente, nu are o piata decat de 2 milaione de consumatori. Iugoslavia (inclusiv Serbia si Muntenegru), cea mai pupulata din cele cinci state surori, are 10,7 milioane de locuitori, dar numarul acesta include 2 milioane de kosoviti, care traiesc deja in alt sistem economic si 700.000 de muntenegreni, care si ei viseaza la independenta.

Greu de crezut
Dar, cum sa ia nastere o uniune cand Croatia taxeaza mai aspru produsele slovene decat pe cele europene?
Masinile Clio pe care Renault le vinde la Zagreb trebuie aduse din Franta in loc sa fie aduse din productia provenita de la linia de montaj pe care constructorul francez de automobile o are in Slovenia.
Si cum sa se dezvolate afacerile cand este mult mai dificil pentru un sarb sa obtina viza pentru Croatia decat pentru spatiul Schengen?
Mai mult, care investitor occidental va fi dispus sa produca intr-una din aceste tari, daca nu are acces la toata regiunea? Regiune care sufera deja de o subdezvoltare cronica.
“In total, cele noua state din Europa de Sud est au un produs inten brut cat cel al Greciei”, recunoaste Dusan Zivkovic, membru al guvernului sarb. Dupa ce s-a intors de la studii din occident, dupa caderea regimului Milosevici, Zivkovic a devenit avocatul pietei unice in Europa de Sud Est, al unei piete de 60 de milioane de consumatori total liberalizata.
“Vrem sa fim regiunea cu cea mai mare crestere economica din Europa in urmatorii zece ani”, asigura el.

Formal exista
Formal, proiectul consacrat prin semnatura unui Memorandum de Intelegere pe 27 iunie 2001, include Macedonia, Iugoslavia, Croatia, Bosnia-Herzegovina , adica fostele republici iugoslave cu exceptia Sloveniei, care a prins trenul pentru aderearea la UE in 2004, si alte cateva tari vecine: Bulgaria, Romania si Albania la care se adauga si Moldova.
Sub presiunile comunitatii europene, aceste opt state au semnat tratate bilaterale de liber schimb, cea mai mare parte in curs de ratificare.
Alte tratate, adesea la fel de alambicate, leaga aceste tari cu Slovenia, Ungaria si Rusia.
“Ideea este de a crea in Europa de sud est o zona economica integrata care ar putea fi atasata in totalitate Uniunii Europene, daca largirea va fi continuata si dupa 2004”, estimeaza Jovan Ratkovic, un alt sarb format la scolile occidentale si intors dupa caderea lui Milosevici. Acum, el este coordonator al din partea Yugoslaviei a Pactului de Stabilitate al Europei de Sud Est, care are ca si obiectiv prioritar suprimarea obstacolelor comerciale dintre fostele republici dusmane: liberalizarea regimului de vize, ameliorarea infrastructurilor frontaliere, eliminarea barirelor non-tarifare, cooperaea diferitelor camere de comert. Pentru Ratkovic, acest proces de integrare regionala este ireversibil. Expertii Pactului de Stabilitate estimeaza ca, datorita acordurilor de liber schimb, la sfarsitul anului 2003, schimburile comerciale in regiune vor creste cu 25%.

Realitatea vorbeste
Aceste demersuri politice si diplomatice traduc o realitate care a evoluat de la sine catre reconstructia spatiului economic iugoslav. Si nu numai in ceea ce priveste mafia, desi traficul cu tigari, femei, droguri si masini furate nu  cunoaste nici o restrictie.
Ziarele economice publica cu regularitate stiri precum: Komercijalna Banka, una dintre cele mai mari banci duin Serbia, intentioneaza sa deschida in 2003 birouri la Pristina (Albania) si la Kosovo si va solicita licenta pentru a-si deschide o sucursala si la Zagreb.
Economia planificata impunea parteneriate obligatorii intre republici. Fabrica croata de incaltaminte nu avea alta varianta decat sa colaboreze cu fabrica croata de sireturi. Zece ani de razboi nu au modificat acest comportament, dar au complicat enorm lucrurile.
“Vindem pe fiecare luna in valoare de 100.000 de euro in Slovenia, dar in Croatia nici nu incercam, din cauza urii consumatorilor  pentru marcile sarbe”, spune Stevan Santo, director al companiei de ciocolata si biscuiti Pionir, din Voivodina, regiunea cea mai industrializata din Serbia. Alti afaceristi sarbi evita piata croata dar din cauza taxelor vamale de 30%.
Exemplul cel mai frapant ramane Bosnia-Herzegovina: multumita ajutoarelor din Occident, aceasta tara este un client important al statelor vecine, in timp ce relatiile comerciale sunt aproape nule in interiorul tarii, intre entitatea sarba si federatia croato-musulmana.
Ca sa nu mai vorbim de Muntenegru, care este oficial membru al federatiei iugoslave, dar care vrea sa-si reduca la minim relatiile comerciale cu Serbia , cu scopul de a-si legitima cererea de independenta.
Cat despre Kosovo, euro este deja moneda oficiala si circula din abundenta multumita organizatiilor internationale, dar productia acolo este nula si singura activitate economica demna de acest nume ramane contrabanda.
Pe termen scurt, profita cei mai bogati: slovenii. In 2002, Slovenia a fost printre primii exportatori si investitori din Balcani, care a reprezentat pentru ei o piata privilegiata, pentru ca stiau limba si obiceiurile de consum ale populatiei.
“Redeschiderea pietelor din fosta Yugoslavie ne-a permis sa evitam recesiunea recenta din Europa si sa ne continuam cresterea”, explica Joze Mencinger, rector al universitatii din Ljubljana.
Serbia are si ea probleme in relatiile cu statele la care Pactul de Stabilitate vrea sa o asocieze. Dar, Serbia ramane de departe cel mai ardent partizan al procesului de integrare regionala, si este de inteles. Serbia a acumulat o intarziere atat de mare in materie de reforme economice ca ar avea numai de castigat dintr-o asociere cu vecinele sale.

Serbia deschide usa Rusiei
La inceput, a fost un gest de generozitate slava, un brat protector al rusuilor intins asupra fratilor sarbi, victime ale ostracismului occidental.
In august 2000, inainte cu trei luni de caderea regimului Milosevici, Moscova a oferit Serbiei un acord de liber schimb . Acordul, care nu  a fost nici acum ratificat de catre Parlamentul rus, dar care este operational de doi ani, prevede eliminafrea graduala a taxelor percepute asupra exporturilor sarbein Rusia pana in 2005 si viceversa. Sunt exceptate insa anumite produse precum zaharul, ciocolata, sapunul, bumbacul, mobila din lemn si motoarele de autovehicule.
O serie de companii sarbe profita deja de acest acord, cum ar fi gigantul farmaceutic sarb Hemopharm, care a ajuns al 34-lea furnizor de medicamente din Rusia. In celalalt sens, importurile sarbe de petrol si gaz reprezinta 90% din total.
Insa, exista o prevedere a acestui tratat pe care Kremlinul nu a luat-o in considerare pana acum: posibilitatea ca firmele occidentale sa produca in Sebia pentru a avea acces la piata rusa.
“Securitatea la Belgrad este incomparabila aan raport cu Moscova, mana de lucru este mai calificata si conditiile fiscale mai atractive”, spune un om de afaceri francez care a ales acesata solutie, dar care a preferat sa ramana anionim.

Mercator din Slovenia cucereste regiunea
Pe 5 decembrie anul trecut, lantul sloven de maganine Mercator isi deschidea primul supermarket la Belgrad. Succes fenomenal. Mii de clienti se imbulzeau pentru a vizita cel mai mare centru comercial al Yugoslaviei: 50 de magazine si restaurante, pe o suprafata de 53.000 de mp, 480 de salariati si o investitie de 38 de milioane de euro, cea mai importanta inregistrata in Sebia anul trecut.
Acesta nu este decat inceputul pentru consumatorii din Belgrad: lantul grec Verapoulos este pe punctul de a deschide un alt hypermarket, iar francezii de la Cora in asociatie cu lantul iugoslav Delta sunt asteptati in 2003 cu o investitie de 200 de milioane de euro.
Mercator, cu o cifra de afaceri de 1,4 miliare de euro in 2002 si 14.500 de angajati, controleaza in slovenia 870 de puncte de vanzare, 80 in Croatia, 5 in Bosnia-Herzegovia si unul singur in Yugoslavia, deocamdata.
Potrivit acordului incheiat cu Belgradul, 40% din cele 30.000 de produse de pe raioanele sale vor fi de origine slovena, 40% de origine iugoslava si 20% de origine straina.
“Nu avem probleme de cantitate sau de calitate cu marcile sarbe, ci mai degraba cu ambalajul si cu marketingul. Unii furnizori nu stiu ce este acela un cod de bare”, explica Vladimir Kravcuk, directorul Marcator din Yugoslavia.
georgiana.stavarache@zf.ro