Piața de artă crește prin recorduri mici/ Remus Andrei Ion

Când deschizi o licitație importantă cu o pictură semnată Șirato miza este ridicată de la prima strigare. Cu o evaluare ce ajunge la 30.000 de euro, „Tătăroaice la Mangalia”, creația lui Șirato, deschide însă o listă de vânzări care este promovată inclusiv pe invitații astfel: „Deschidem sezonul estival în tonuri de Tonitza, Pallady, Petrașcu, Baba, Iser, Mutzner, Băncilă, Bălașa, Piliuță și mulți alții. Peste 200 de opere de artă, dintre care 59% cu preț de pornire de ordinul a câtorva sute de euro“. Contradicțiile continuă: după Șirato urmează Sabin Bălașa cu două uleiuri estimate spre 4.000 de euro fiecare.

Ofertele sunt la Artmark, casa care a dominat primăvara cu recordurile Theodor Aman, și ele în zona zecilor de mii de euro.

Licitația de vară a casei este promovată cu Tonitza. Sunt trei picturi care ar fi dorite de orice colecționar și ar atrage vizitatori în orice muzeu. Este vorba de două compoziții cu copii și una cu flori. Copiii din „Noapte bună” ridică miza spre 120.000 de euro. La fel și „Bretona”. Florile însă, „Trandafiri sălbatici”, coboară în registrul miilor de euro dar cu șanse foarte mari să își dubleze estimarea.  

Prețurile mici au devenit una din primele tentații pe care miezază casele de licitații. Colecționarii „înrăiți” își pot consolida astfel mici serii de autor, iar iubitorii de artă cu resurse mai mici pot intra în liga colecționarilor.

Ofertele cu prețuri echilibrate deschid și dueluri interesante între casele de licitații. Trandafirii lui Tonitza de la Artmark concurează cu „Azalee”, un ulei pe carton, fostă piesă de muzeu la Constanța și care a intrat în licitație la Alis cu prima strigare sub 45.000 de lei.

Tot flori, de această dată cu semnătura lui Pallady, contrabalansează ofertele Artmark și Goldart. Am avut de fapt „războiul celor două vaze” între „Natură statică cu evantai, flori și lămâie” adjudecată la Goldart cu 25.000 de euro și „Narcise și lalele” cu estimare dublă, spre 55.000 euro la Artmark.

Cât de utile pentru colecționari sunt „recordurile absolute”? Pot rămâne doar cifre de PR. Iată un exemplu: licitația de vară Artmark are în ofertă un tablou cu totul deosebit al lui Camil Ressu, un peisaj extraordinar, cezanneian, „Turnul negru spre Scheii Brașovului” Estimarea este de doar 16.000 euro. Împreună cu celelalte Ressu din ofertă,

„Case în Ardeal”, „Odihnă la câmp”, „Dimineață la Vlaici”, nici nu se apropie de celebrul record de autor, „Aise”…

Mai sunt de luat în seamă și alte oferte: la Alis, Eusțatiu Stoenescu (1884-1957) – Rochița cu crinolină, ulei pe carton, 63 x 46,5cm, semnat stânga sus cu ocru, datat 1947, pe verso nota autografă a artistului „Elena Gradin”; la Goldart, Gheorghe Petrașcu – Pe malul mării, ulei/pânză, semnat, datat (1)934 dreapta jos; pe verso etichetă de participare la Expoziția comemorativă organizată de Muzeul de artă al R.P.R., oct-nov 1957, cat. 144; lucrarea este menționată în catalogul expoziției, 38 x 46 cm, estimare 27.000-30.000 euro; sau vânzare excepțională de la Artexpert Cluj cu o parte din colecția de artă Nicolae Giurgiu, „încadrator de tablouri și mare iubitor de artă”.