Pictorul care a trăit cât veacul/ de Ziarul de duminică

George Ștefănescu – Râmnic

1914 – 2007

Discreta frumusețe / Silent beauty

Koobart

Catalog publicat cu ocazia expoziției „George Ștefănescu – Râmnic. 1914-2007”, organizată de Fundația Pictor George Ștefănescu – Râmnic în noiembrie – decembrie 2014, la 100 de ani de la nașterea artistului. Texte: Aurelia Mocanu, Radu Ștefănescu. Fotografii – Cristina Rădulescu

George Ștefănescu s-a născut la 20 aprilie 1914 la Plăinești / Dumbrăveni, comună situată între Focșani și Râmnicul Sărat.  De aceea, la centenarul nașterii sale, numelui i-a fost adăugat Râmnic, pentru a-l deosebi de alte persoane cu aceleași nume. În 1933, după bacalaureat, vine la București, hotărât să se facă pictor. Se înscrie la Facultatea de Drept și la Academia de Arte Frumoase (1933-1936). La Academie, profesorul de desen Nicolae Dărăscu îi prețuiește talentul. Expune pictură și într-un magazin de artă situat lângă Cinematograful ARO. Păstrată în colecția familiei, Natură moartă cu mușcată, lucrare din această perioadă, atestă certe calități compoziționale și cromatice. Pictează peisaje.După stagiul militar se angajează la SONACO (Societatea Națională de Construcțiuni – S.A.R.), condusă de ing. Liviu I. Ciulley. Desenează vestimentație pentru o casă de mode, proiectează mobilier, schițează decorațiuni interioare. În 1939 este mobilizat în Regimentul 62 Artilerie. În martie 1940 revine în București și reia activitatea la SONACO; în aprilie se însoară cu Aneta Dinu. În anii 1941-1942 frecventează Școala particulară de pictură din Pasajul Villacross de pe Calea Victoriei. Cursurile sunt conduse de Lucian Grigorescu (1894-1965), Platon Cazanovici si Mihail Gheorghiță (sponsorul Școlii). În perioada august 1946-octombrie 1950, ca angajat la Filmul popular / Romfilm, face grafică publicitară. În martie 1958 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici (U.A.P.) și al Fondului Plastic, iar în septembrie, la recomandarea doamnei Lucia Sturdza Bulandra (1873-1961), se angajează la Teatrul Municipal, unde va lucra ca scenograf până la pensionare, în 1974. Își deschide o expoziție de pictură (peisaje și flori) în Foaierul Teatrului Municipal. Uniunea Artiștilor Plastici îi pune la dispoziție un spațiu de atelier în incinta Muzeului Memorial Pictor Gheorghe Tattarescu, pe Str. Domnița Anastasia, nr. 7. Personala „G. Ștefănescu – Pictura și grafica” este deschisă în octombrie 1965 în atelierul său din Muzeul Gheorghe Tattarescu. Particpă la numeroase alte expoziții.

La 75 de ani, în noiembrie 1989, pleacă definitiv în Germania, unde se stabilise fiul său. Recunoașterea, de către oficialități, a germanității soției îl ajută să primească cetățenia germană și drepturile aferente. Începe o nouă activitate de pictor – până la moarte, adică în 17 ani va picta aproximativ 3.000 de tablouri.

Totalul picturilor sale – peste 7.000 !