Pierderile companiilor au dat peste cap calculele Statisticii privind PIB-ul

Firmele au vândut mai mult, dar pe pierderi pentru că materiile prime s-au scumpit.

O ipoteză privind diferența între datele preliminare și cele semidefinitive ale PIB-ului pe 2011 este majorarea pierderilor companiilor, care au cumpărat mai scump și nu au avut cum să transmită în prețul final majorările de prețuri la achiziție.

“Este un fenomen pe care nu l-am mai întâlnit în 20 de ani de când fac conturile naționale. Am stat o lună de zile și am analizat iarăși toate datele, din mai multe puncte de vedere. 2011 a fost unul special, ceva s-a întâmplat. Structura economiei a fost diferită față de cea din anii anteriori”, a mărturisit ieri pentru Ziarul Financiar unul din specialiștii Institutului de Statistică, responsabil cu calculul celui mai important indicator din România, produsul intern brut.

O ipoteză a neîndeplinirii estimărilor preliminare este volumul mare al pierderilor companiilor din 2011, cauzate pe de o parte de prețurile mai mari la materii prime și netransmiterii acestora în prețurile finale, iar pe de altă parte de pierderile masive raportate de bănci. Alte companii, precum Petromidia sau Petrotel Lukoil, și-au făcut o politică din a înregistra pierderi de sute de milioane de euro în fiecare an. În plus, și companii de stat precum RADET, CFR SA sau CFR Marfă au raportat pierderi mari.

Statistica a măsurat doar volumul de activitate în martie 2012, dar pierderile le-a putut evalua abia după ce a avut la dispoziție bilanțurile companiilor, care

s-au dovedit într-o mult mai mare măsură pe pierderi decât se aștepta pentru că au crescut pre­țurile la materia primă. Altfel spus, degeaba ai activitate economică în creștere în valoare nominală dacă rezultatul este negativ și nu ai valoare adăugată, deci nu ai PIB.

Pentru toți cei care urmăresc evoluția datelor macroeconomice, publicarea așa-numitelor date semidefinitive pe 2011 de către Institutul Național de Statistică în decembrie 2012, cu un PIB de 556 miliarde de lei, mai redus cu 22 de miliarde de lei decât anunțase Statistica în martie 2012, a fost un șoc. Acum iese la iveală faptul că și pentru oamenii care au elaborat acest indicator a fost dificil de explicat această diferență uriașă. “Chiar Anuarul Statistic a plecat mai târziu în tipar pentru că am ținut să verificăm aceste date”, a spus sursa citată. Consecința a fost până la urmă demiterea șefului INS

Astfel, când Statistica livrează datele preliminare ale PIB, se bazează în evaluarea consumului intermediar pe structura acestuia din anii trecuți. “Această structură nu a mai corespuns. Indicele de preț la consumul intermediar a fost mai mare decât indicele de preț la produc­ție. Ca să vă dau un exemplu, un agent economic care face un strung a plătit mai mult pe materia primă, oțel, dar nu a transmis mai departe în prețurile finale creșterea de preț”, a explicat sursa citată.

Deci, o explicație a evoluției sub așteptările inițiale, din martie, ale PIB-ului pe 2011 este faptul că deși producția finală a fost mai mare, consumul intermediar a avut o creștere nominală mai mare decât se estima inițial. Ca urmare, valoarea adăugată brută, adică PIB-ul, care se obține din scăderea din producția finală a consumului intermediar, a fost mai redus față de estimările inițiale.

PIB-ul este de fapt pentru economie ceea ce este profitul pentru o companie.

Dacă vinzi 1.000 de înghețate cu 5 lei bucata, ai o cifră de afaceri de 5.000 de lei, dar una este ca producția fiecărei înghețate să coste 2 lei, caz în care obții un profit de 3.000 de lei, și una este ca fiecare înghețată să coste 3 lei, deci profitul rămas în buzunare să fie de 2.000 de lei.

Cam asta s-a întâmplat cu datele despre 2011 pe care le-a calculat Statistica: inițial, știind producția finală de înghețate și prețul lor de vânzare, a dedus profitul (valoarea adăugată, PIB-ul) bazându-se că ponderea costurilor în total vânzări va fi la fel ca în 2010 și 2009. Dar nu a fost la fel. Laptele a costat mai mult, deci consumul intermediar a fost mai mare. Și deci ceea ce a rămas a fost mai puțin. Ca urmare, PIB-ul a fost în cele din urmă mai mic decât se aștepta Statistica.

Astfel, în martie 2012 Statistica a estimat o valoare a producției finale pentru 2011 de 1.137 de miliarde de lei, iar în decembrie 2012, la datele semidefinitive, a calculat că producția finală este de 1.132 miliarde de lei, deci o diferență imperceptibilă. Însă între timp a calculat mai corect consumul intermediar, a cărui valoare s-a modificat de la 627 de miliarde de lei la 645 de miliarde de lei, deci ce a mai rămas ca valoare adăugată, adică PIB-ul, a scăzut.

Explicația de bază? Firmele și-au păstrat cifra de afaceri în 2011, dar au devenit mai puțin rentabile. Au trecut pe pierderi. Iar aceasta Statistica nu putea să o constate decât după analiza indicatorilor profit și pierderi, care au fost puși la dispoziție după iunie-iulie 2012, data de depunere a bilanțurilor contabile. “De fapt, aceas­ta este și explicația pentru care datele preliminare nu sunt importante ca valoare nominală, ci doar ca indicație de creștere sau de scădere. Întotdeauna pot fi astfel de creșteri sau scăderi la valoare nominală, pentru că în luna martie nu avem la dispoziție decât extrapolări, iar datele infra-anuale (datele lunare) se aplică unei structuri a economiei, adică unor ponderi a consumului intermediar în total consum, pe baza parcursului din 2010”, a mai explicat sursa citată.

Și într-adevăr, analiza bilanțurilor companiilor românești arată că în 2011 cele 590.000 de firme înregistrate în România au avut o rată a profitului net consolidat de doar 0,5%, față de 1,6% în anul anterior, conform companiei Expense Reduction Analysts România.

La 226 de miliarde de euro cifră de afaceri consolidată a companiilor în 2011, profitul net consolidat (dat de suma pierderilor și a câștigurilor totale ale companiilor) a fost de 1,6 miliarde de euro. De fapt, numai jumătate din companii au fost pe profit, cu un profit net total de 11,8 miliarde de euro, iar cealaltă jumătate au fost pe pierderi, cu 10,6 miliarde de euro pierderi totale. În 2010, cifra de afaceri consolidată a companiilor din România a fost de 195 de miliarde de euro.

Nu întâmplător spunea fostul ministru al finanțelor Florin Georgescu, la sfârșitul anului trecut, că din PIB lipsesc 10 miliarde de euro profituri nerealizate de întreprinderile românești.

De altfel, conform calculelor ZF, primele 10 companii ca pierderi din 2011 au avut minusuri totale de 1,5 miliarde de euro. Nouă din cele 10 companii și-au majorat pierderile în 2011 față de 2010. Problema este că doar patru din aceste companii sunt cu capital de stat: RADET, CFR SA, CFR Marfă și CN a Huilei. Volksbank și BCR au raportat împreună pierderi de 1,2 miliarde de lei, în condițiile în care în 2012 BCR fusese pe profit, iar Volksbank pierduse 443 milioane de lei.

Pierderi uriașe înregistrează an de an, tot mai accentuate, rafinăriile Rompetrol și Petrotel-Lukoil.

În 2011 Petromidia a avut pierderi de 750 milioane de lei, față de 650 de milioane de lei în 2010, iar Petrotel-Lukoil de 400 de milioane de lei, față de 303 milioane de lei în 2011.

Până acum niciun oficial de la Finanțe nu a explicat dacă analizează în vreun fel situația acestor companii care raportează pierderi de la an la de sute de milioane de euro. În afară de minusul la PIB, aceste pierderi creează minus și la bugetul de stat.

Pe de altă parte, 2011 a fost un an în care prețul materiilor prime a crescut considerabil, iar multe companii nu a au transmis mai departe creșterea de prețuri.

Prețul petrolului a crescut în lei cu 34% în 2011 față de 2010, dar prețul benzinei a crescut cu doar 22%, în timp ce prețul la oțel a crescut cu 19% în euro în 2011 față de 2010. Prețul la zahăr brut a crescut cu 31%.

“În 2011 nu ne-am permis să creștem prețurile la zahărul produs finit în același ritm cu evoluția materiei prime, așa că am umblat la profit. Noi lucrăm foarte mult cu zahăr brut (materie primă) care vine din import și depinde de cotația de la New York. Absolut orice companie care vrea să își păstreze cota de piață și vânzările indexează prețurile cu întârziere față de evoluția costurilor”, a explicat Emilian Dobrescu, reprezentant general al producătorului austriac de zahăr Agrana, companie cu afaceri de peste 220 mil. euro în România la sfârșitul anului 2011.

Prețul mediu la grâu a fost în 2011 de 225 euro/tonă, cu 28% mai mare față de anul anterior.

INS calculează de 22 de ani PIB-ul, dar niciodată nu a avut o asemenea diferență între datele preliminare din martie și cele semidefinitive din decembrie