Plasa de „agenții și agențioare“ care sufocă administrația: 1.500 de deconcentrate și 100.000 de funcționari

În 2009 Guvernul a dispus reorganizarea agențiilor guvernamentale, dar procesul a mers extrem de greu, fiind demarat propriu-zis abia un an mai târziu. Cele 226 de agenții guvernamentale de la acel moment au fost fie desființate, fie comasate, rămânând cam jumătate dintre ele. Însă aceste agenții nu însemnau întreg păienjenișul bi­rocratic pentru că lor li se adaugă așa-numitele instituții deconcentrate – servicii publice aflate în subordinea ministerelor sau ale altor organisme ale administrației publice centrale.

Sunt, în prezent, 41 de tipuri de instituții deconcentrate – oficii, direcții, comisariate, com­plexuri sportive sau cluburi – care pres­tează în numele puterii centralizate servicii în unitățile teritoriale.

În total, la nivelul țării aceste 41 de tipuri de instituții înseamnă 1.451 de “unități pres­tatoare de servicii” la nivelul întregii țări care funcțio­nează în afara puterii locale – primării, consilii județene, muncipale sau locale.

De ani de zile conducerea lor este decisă politic cum se întâmplă la toate instituțiile publice, fie că sunt agenții guvernamentale, fie regii sau companii de stat. Sunt depozite de clienți politici, cel puțin la nivel de conducere. Acesta este și motivul pentru care e nevoie de o clară determinare politică pentru restructu­rarea lor.

Că în 2009, în plină criză, restructurarea a bă­tut pasul pe loc o arată chiar statisticile. Nu­mărul funcționarilor publici nu a scăzut masiv în 2009, ei fiind mai mulți, ca medie, decât în 2008, deși o reducere este vizibilă spre sfârșitul anului.

O restructurare mai accentuată s-a făcut în 2010, când au dispărut peste 25.000 de funcții publice din întreg sistemul public, actualmente existând în jur de 200.000 de funcționari publici. Dar aceștia sunt doar cei care au statut de funcționar public, pentru că șoferii și se­cre­tarele nu au acest statut, dar sunt plătiți, toți, de stat.

În total, în aprilie curent statul plătea 1.246.000 de bugetari, cu 153.000 mai puțin decât în decembrie 2008, când asigura lefurile pentru aproape 1,4 milioane de bugetari. Acest lucru s-a văzut în cheltuielile de personal. Între ianuarie și mai, salariile plătite din veniturile bugetului general consolidat au însemnat 16 mld. lei, cu 20% mai puțin decât se plătea în aceeași perioadă a anului trecut.

Cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut de la an la an. Dacă în 2006 ele repre­zentau 6,3% din PIB, au crescut la 8,4% din PIB în 2008, la 9,2% din PIB în 2009 ca să scadă din nou la 8,4% din PIB anul trecut. În primele patru luni ale lui 2011 au însemnat cu 20% mai puțin decât în perioada similară a lui 2010.

Reducerea numărului bugetarilor și, implicit, a efortului financiar al statului nu este suficientă au spus unii analiști care în momentul demarării restructurărilor au opinat că de la stat ar trebui să plece nu 150.000 de oameni, ci 300.000.

Dragoș Pâslaru, manager general al firmei de consultanță GEA Strategy & Consulting, un bun cunoscător al administrației publice, spune că deși multe măsuri luate până aum sunt heirupiste, este de acord cu observația că ponderea cheltuielilor cu administrația în PIB este foarte mare – peste 25% din PIB, ceea ce plasează România în clubul “select” al Euro­pei, alături de Grecia, Spania sau Portugalia.

“Aici nu ai opțiune, trebuie să reduci costurile ca pondere în PIB. Indicatorul nu este numărul de salariați, ci costurile, iar costurile în cazul nostru trebuie reduse”, spune Pâslaru.

Soluția este îmbrățișată la nivel politic cel puțin declarativ. Dar “practica” înseamnă altceva.

“Hai să destrămăm plasa asta care apasă pe toate comunitățile și care costă statul extraor­dinar de mult, atât direct, cât și prin evenimente de corupție”, a susținut președintele Băsescu în discursul de la Parlament.

Șeful statului constată ceea ce este evident în toate statisticile. Dar în afară de un discurs, niciun politician, chiar în frunte cu Băsescu, nu trece mai de parte la practică, doar atrage atenția.

Fiecare judet are acum câte 40-45 de agenții care sufocă administrația locală, o încorsetează, iar primarii și comunitățile nu pot reacționa și nu se pot pune în valoare: “Dacă în 1989 nu erau nici jumătate din aceste instituții deconcentrate, noi despre ce modernizare și descentralizare discutăm din moment ce în 20 de ani am înființat continuu agenții?”.

Ce propune președintele? De pildă o reorganizare astfel încât să nu mai avem într-o regiune opt inspectorate de poliție, cât numărul județelor, ci unul singur.

“De exemplu, cei de la Vrancea nu vor mai avea Inspectoratul Județean de Poliție. Vor avea poliția municipală. Și același lucru se va întâmpla cu inspectoratele de învățământ, cu direcțiile sanitare.”

Ce crede ministrul administrației și in­ternelor?

Traian Igaș spune că a luat în calcul comasarea inspectoratelor județene de poliție, dar nu a luat încă o decizie în acest sens: “Am luat în calcul și această variantă, nu este o decizie în acest sens, dar am eficientiza și mai mult activitatea Poliției, pentru că toți acești ofițeri și subofițeri pe care astăzi îi găsim în diverse birouri, prin desființarea unor birouri îi vom găsi în stradă și în munca operativă”.

Elena Udrea marșează și ea spre o ase­menea soluție.

S-ar face, spune Elena Udrea, economii im­portante, de zeci de milioane de euro.

“Înțeleg că la un prim calcul sunt aproxi­mativ zeci de milioane de euro numai din chel­tu­ielile salariale, din cheltuielile cu funcțio­narea diverselor instituții la nivelul județelor, dar cu siguranță că economiile sunt mult mai mari”.

Potrivit Elenei Udrea, la ministerul pe care îl conduce s-a făcut deja o analiză a reorga­nizării Inspectoratului de Stat în Construcții, unde va rămâne un inspectorat la nivelul fie­cărei regiuni de dezvoltare, la nivelul județelor urmând să existre doar inspectori. Ministrul are și un calcul asupra reducerii de personal care va fi făcută în urma acestui demers.

Astfel, din 865 de angajați cât are Inspectoratul de Stat în Construcții vor rămâne 740 – ceea ce înseamnă o reducere de personal de 18% și economii de 15%.

Ce se va reduce? “Cele mai multe posturi care se reduc sunt de soferi, secretare și șefi”, spune ministrul. Dacă toate cele 41 de tipuri de instituții decon­centrate din județe și Municipiul București, în total 1.451 de astfel de oficii, secții, inspectorate, ar exista doar la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare, acest lucru ar însemna că în toată țara numărul lor nu ar depăși 328, adică o reducere de 77%.

O reorganizare a deconcentratelor a fost încercată și anul trecut, dar nu peste tot.

La Agenția Națională pentru Ameliorare și Re­producție în Zootehnie (în subordinea Minis­terului Agriculturii) au fost păstrați 300 de an­gajați din 850, s-a făcut adică o reducere de 65% a personalului. Dacă într-o astfel de insti­tuție se poate funcționa cu doar 35% din oame­nii care existau anul trecut, nu se poate și la celelalte?

Liviu Voinea de la Grupul pentru Eco-nomie Aplicată spune că lucrurile nu trebuie analizate exclusiv prin prisma reducerii cheltuielilor prin tăieri de posturi.

“În administrația publică există în unele zone prea mulți oameni, iar în altele prea puțini. Trebuie să vorbim atunci de calitatea angajării. Nu spun că în unele locuri nu sunt excese. Dar în sănătate sau învățământ și chiar în poliție cred că sunt prea puțini oameni. Dacă tăierile de până acum s-au făcut din aceste zone, e rău. Dacă s-au făcut din deconcentrate, poate e bine. Ieșirea din criză prin reducerile de personal practicate până acum în sectorul privat și de stat este contraproductivă pentru că vor fi din ce în ce mai puțini angajați la o datorie publică din ce în ce mai mare, ceea ce înseamnă taxe mai mari pentru din ce în ce mai puțini. Pentru că noi avem oricum prea puțini angajați în economia formală, iar la stat nu se lucrează la negru. Accentul trebuie pus pe calitatea anga-jării la stat pentru că eficiența nu se obține doar prin reduceri de personal”, spune Voinea.

Dragoș Pâslaru observă o altă problemă a administrației – cea a descentralizării fiscale. Pen­tru că, spune el, descentralizarea pe hârtie s-a făcut, dar concentrarea resursei financiare este încă la stat, iar bani se dau chiar mai puțini decât înainte de descentralizare: “În județe 60% din proiecte nu depind de județe, ci de bani de la UE sau din cota defalcată. Dincolo de problema de personal cred că aceasta este principala provocare a adminis­trației”.