Poate ar fi bine sa trimiteti un medic la Lefortovo

Cu fiecare zi ce trece, situatia se complica tot mai tare la Moscova si creste scandalul declansat de arestarea miliardarului Platon Lebedev, unul dintre actionarii companiei petroliere Iukos.
Ultimele stiri spun ca procurorii rusi au au gasit la sediile Iukos pistoale, echipamente de supraveghere si de inregistrare a convorbirilor si ca tot ei au redeschis o investigatie mai veche asupra unei achizitii de actiuni facute de magnatul aluminiului, Oleg Deripaska, ceea ce indica limpede ca Iukos nu e singurul cuib de miliardari aflat acum in vizorul autoritatilor. Alt zvon spune ca tot procurorii l-ar fi asteptat pe aeroport, ca sa-l aresteze, pe Mihail Hodorkovski, seful Iukos, la intoarcerea sa in Rusia dupa o calatorie de afaceri in SUA prevazuta a se fi incheiat ieri. Singurele stiri care lipsesc sunt cele despre Platon Lebedev: in loc sa fi fixat o data pentru proces, asa cum se astepta opinia publica dupa mai bine de zece zile de arest, autoritatile au preferat sa amane decizia in aceasta privinta, lucru interpretat de presa ruseasca drept o incercare de a castiga timp cu orice pret pentru a strange noi dovezi impotriva lui Lebedev, atata vreme cat cele de pana acum nu sunt de ajuns ca sa-l bage la inchisoare.
Nu numai acum lipsesc insa stirile despre Platon Lebedev. Majoritatea oligarhilor rusi – termen care ii desemneaza pe cei cativa oameni de afaceri imbogatiti in anii regimului Eltin, cumparand pe sume mici active ale statului din industria de petrol, gaze si metalurgie – au devenit cunoscuti publicului larg: dau interviuri in presa, au o viata sociala foarte activa si uneori ajung chiar in politica. N-a fost cazul cu domnul Lebedev. Desi averea lui e estimata la 1-1,3 miliarde de dolari, si in ciuda rolului pe care l-a avut in structurarea unuia din cele mai importante conglomerate industriale si financiare din Rusia, grupul Menatep, Lebedev n-a iesit niciodata in fata, preferand sa ramana in umbra prietenului si a partenerului sau de afaceri Mihail Hodorkovski, a carui faima de cel mai bogat om din tara a parut indeajuns de impresionanta pentru ca ziaristii sa mai caute inca un miliardar in anturajul lui imediat.
Asa de tare s-a ferit de ochiul presei, incat dupa criza financiara ruseasca din 1998, cand grupul Menatep incerca sa se repozitioneze pe piata (atunci si-a schimbat si numele, dupa ce o perioada se numise Rosprom), Lebedev a amenintat niste ziaristi care scrisesera articole negative despre grup ca va publica “materiale compromitatoare” despre viata lor privata, daca nu isi cer scuze public si nu retracteaza ce au scris. Nici macar dupa arestarea sa din 2 iulie, informatiile despre Platon Lebedev nu s-au inmultit prea tare; rare sunt si fotografiile publicate ale acestui om de 46 de ani, cu parul alb si figura uscata si intensa de bancher.
Ziarele occidentale, care au rezumat ceea ce au gasit in presa ruseasca, s-au grabit sa repete ideea ca arestarea lui Lebedev e un avertisment din partea Kremlinului la adresa oligarhilor care capata o putere economica atat de mare incat sunt tentati sa se amestece si in politica, primul caz in chestiune fiind cel al lui Hodorkovski. E explicabil, deci, de ce comentariile politice au cam eludat si miezul de business al temeiului arestarii lui Lebedev, si rolul lui in constructia imperiului de afaceri al lui Hodorkovski.
Platon L.Lebedev s-a nascut la Moscova in 1959, fiind cu patru ani mai mare decat Mihail Hodorkovski. A absolvit in 1981 Academia Financiara Plehanov, cu sapte ani inainte de Hodorkovski. Din 1981 pana in 1989, Lebedev a lucrat ca sef al planificarii economice in departamentul pentru comert exterior de pe langa Ministerul Geologiei (Zarubejgheologhia), calitate in care a coordonat destule demersuri ale regimului sovietic in domeniul prospectiunilor geologice in strainatate.
Aici, Lebedev avea sa-l intalneasca pe Leonid Nevzlin, actualmente parlamentar, membru al Consiliului Federatiei, coactionar al Menatep si miliardar de pe urma acestei participatii de capital. Nevzlin, considerat un fel de geniu al relatiilor publice pentru Menatep, i-a facut cunostinta cu Mihail Hodorkovski, care pe atunci incepea sa-si cladeasca afacerile in noul context capitalist al Rusiei. In 1993, acesta l-a facut pe Lebedev presedinte al bancii sale, Menatep, nucleu al viitorului conglomerat industrial in care avea sa fie inclusa compania Iukos. In mai putin de trei ani, gratie geniului financiar al lui Lebedev, cei doi au reusit sa cumpere pachete de actiuni in peste 80% din cele mai mari companii rusesti, multe din ele lideri sau jucatori importanti pe pietele lor, asa cum au fost Apatit (ingrasaminte minerale), Avisma (titaniu si magneziu) sau Ruski Tekstil.

Menatep, cam ca pasarea Phoenix
Numele de Menatep este acronimul pentru asa-numitele “Centre Interdisciplinare pentru Programe Stiintifice si Tehnologice”, un gen de institutii create de Komsomol pentru promovarea pe piata a inovatiilor in productie facute de tineri. Centrul din Frunze, condus de Mihail Hodorkovski, si-a luat treaba in serios si, profitand de perestroika, a capatat experienta adevarata in afaceri, reusind sa vanda cu profit de la computere si pana la sortimente de coniac. Profitul respectiv a devenit capitalul bancii Menatep, fondata de Hodorkovski in 1988 ca una din primele banci private rusesti. Dupa caderea comunismului si venirea la putere a lui Boris Eltin, bancii i-a mers din ce in ce mai bine: prin Menatep au trecut fonduri ale Ministerului de Finante, ale administratiei fiscale, ale primariei din Moscova si ale monopolului de stat pentru exportul de armament.
Cel mai important moment intervine insa in 1995, cand a inceput asa-zisa faza a doua a marii privatizari; noile banci dobandisera pe atunci o asemenea putere, incat ele au impus procedeul de privatizare: guvernul a scos la licitatie pachete de actiuni la 29 de mari companii din industria petroliera sau metalurgica, intre care Lukoil, Iukos, Sidanko sau Norilsk Nickel, in schimbul unor imprumuturi acordate statului de catre investitori. Prin asemenea schema, investitorii au putut sa preia controlul principalelor firme de stat la preturi mult sub valoarea reala a acestora. Asa s-a intamplat si cu Iukos: Mihail Hodorkovski si partenerii sai au platit pentru 78% din Iukos doar 350 milioane de dolari. Dupa nici doi ani, cand actiunile Yukos au inceput sa se tranzactioneze, capitalizarea de piata a companiei era de 9 miliarde de dolari, iar azi a depasit 20 de miliarde.
Problemele bancii Menatep au aparut o data cu criza financiara generala, declansata in 1998. Ca sa salveze de la faliment ce se mai putea salva, Lebedev a transferat conturile sanatoase ale bancii moscovite intr-o banca din aceeasi retea, Menatep Sankt-Petersburg (SPb), precum si in banca din Moscova a lui Lebedev, Trust&Investment Bank (DIB – Doveritelnii i Investitionnii Bank). Ramanea insa intrebarea ce e de facut cu creditorii; intre ei se afla un grup de banci straine, in frunte cu Daiwa Bank si West Merchant Bank, care imprumutasera Menatep cu 266 milioane de dolari, garantati cu o cota de 33% din actiunile Iukos. Hodorkovski, sfatuit de Lebedev, a cerut bancilor sa accepte un plan de esalonare a platilor pe trei ani si cu garantare in exporturi de petrol, nu in actiuni Iukos. Creditorii au refuzat si au executat garantia (pachetul de actiuni) – nu cu scopul de a le pastra, ci cu scopul de a le valorifica spre a-si recupera banii. Dar, in vara lui 1999, moment total nefavorabil pentru burse, Daiwa si West Merchant si-au vandut precipitat actiunile Iukos, abia reusind sa-si recupereze astfel jumatate din creante. Daca ar mai fi asteptat cateva luni, pretul actiunilor ar fi crescut, iar banii ar fi fost recuperati probabil integral.
Decizia de a vinde a fost provocata insa de o mutare extrem de inteligenta a rusilor. In timp ce negociau cu creditorii, acestia au anuntat o serie de emisiuni de actiuni la Iukos si la filiale, emisiuni care ar fi urmat sa dilueze mult participatia Daiwa si a West Merchant, reducand-o la cote nesemnificative. In acelasi timp, Iukos a inceput sa vanda active din productia de petrol catre tot felul de companii offshore, parand a fi ajuns in pericol de a deveni o companie “scoica”. Asa incat, pana la urma, bancile creditoare au renuntat la orice pretentie. Hodorkovski si partenerii lui si-au rascumparat de pe piata majoritatea actiunilor, emisiunile de actiuni programate au fost anulate, iar activele transferate in proprietate offshore au fost retrocedate companiei Iukos.

Si avea planuri mari Platon
O data depasite efectele crizei, toate deciziile ulterioare ale lui Lebedev in calitate de sef al grupului Menatep au dovedit un orgoliu de constructor de business care se grefeaza la fel de bine pe capitalismul de stil occidental, promovat acum de oligarhii rusi, precum s-a grefat inainte pe capitalismul salbatic al anilor ’90. In board-ul consilierilor internationali ai grupului Menatep, actionar cu 61% al Iukos, Lebedev i-a cooptat pe Stuart Eizenstat, fost secretar ajdunct al Trezoreriei SUA, si pe Otto Lambsdorff, fost ministru german al Economiei. Gratie lui Lebedev, Iukos a devenit, acum doi ani primul mare grup industrial din Rusia care si-a publicat rezultatele financiare conform standardelor contabile occidentale, si-a angajat auditori din strainatate si, anul trecut, si-a dezvaluit actionariatul.
Mai departe, in decembrie anul trecut s-a vazut ca visul reinvierii Menatep Bank nu l-a parasit pe Lebedev: a anuntat ca o sa creeze un “supermarket financiar”, prin fuziunea Menatep SPb, a DIB si a fondului de pensii privat Progress, toate componente ale grupului Menatep. Fuziunea, care ar urma sa fie perfectata in aceasta vara, ar crea al doilea grup bancar din Rusia, cu active de 2,1 miliarde de dolari. Iar ambitiile lui Lebedev nu se opresc la lumea finantelor: toamna trecuta, grupul Menatep, prin compania sa de telecomunicatii Antel, a cumparat integral compania KPNQwest Ebone Central Europe, divizie a KPNQwest, ceea ce a dus imediat la speculatii dupa care grupul intentioneaza sa se extinda serios pe piata est-europeana (s-a vehiculat chiar informatia ca ar viza sa preia in Romania operatorul Mobifon).

Un caz rezolvat inca de toamna trecuta
Arestarea lui Platon Lebedev pune acum sub semnul intrebarii atat soarta grupului Menatep, cat si cea a Iukos, dat fiind ca bancherul era desemnat ca primul inlocuitor al lui Hodorkovski pentru cazul cand acesta ar intra in imposibilitatea de a-si conduce compania (perspectiva pe care unii analisti n-o considera deloc imposibila). Cat va dura insa tinerea lui in arest si pe ce motive? “Sarcina lui Lebedev a fost intotdeauna de a administra activele financiare. Din punct de vedere politic, el e cel mai curat din grupul Menatep. De aceea sunt atat de putine informatiile disponibile despre el. Din punct de vedere financiar, e cel mai murdar personaj din grup. Datorita mintii lui sclipitoare insa, toate manevrele financiare ale Menatep au fost facute intr-un mod foarte inteligent, asa incat cred ca actiunea in justitie impotriva lui nu are baza legala si cazul va fi inchis in curand”, a comentat Aleksei Mihin, directorul Centrului pentru Informatii Politice din Moscova, un institut de cercetare specializat in studiul relatiilor dintre oligarhi si sfera politica.
Pare ciudat, dar cazul lui Lebedev a fost rezolvat chiar inainte sa inceapa. In 1994, o firma numita Volna, care facea parte din imperiul lui Hodorkovski si Lebedev, a cumparat cu 225 de milioane de dolari 20% din actiunile Apatit, o mare firma din Kirovsk (regiunea Murmansk) producatoare de ingrasaminte minerale, tranzactia incluzand si un angajament pentru investitii viitoare in valoare de 280 milioane de dolari, pentru constructia, printre altele, a unei fabrici de bere si a unui spital in Kirovsk. Ca in nenumarate alte cazuri de privatizare din acele vremuri, cumparatorul nu si-a onorat angajamentul. Autoritatile regionale din Murmansk au dat in judecata firma Volna si a castigat procesul in 1996, insa la acea vreme pachetul de 20% fusese deja vandut altor firme.
Conform informatiilor de pe site-ul oficial al grupului Menatep, la ora actuala, 84,1% din actiunile Apatit “sunt detinute nominal” de o companie numite Russian Investors (al carei nume a fost asociat in presa cu interesele de afaceri ale lui Hodorkovski si Lebedev). Pe de alta parte, conform aceleiasi surse, Apatit, care a facut anul trecut o cifra de afaceri de 550 milioane de dolari, face parte din Fosagro Holding, un grup care mai include si alti producatori rusi de ingrasaminte. Ceea ce nu spune site-ul Menatep este ca in noiembrie anul trecut, Fondul Proprietatii Federale a castigat un al doilea proces impotriva firmei Volna, de la care a si obtinut de la Lebedev despagubiri de 16 milioane de dolari pentru nerealizarea investitiei din 1994, ceea ce a inchis definitiv cazul, in sensul ca statul a renuntat astfel la pretentiile anterioare de a-i fi returnat pachetul cu pricina de 20% din Apatit. Purtatorul de cuvant al Fondului Proprietatii Federale, Vladimir Zelentov, a declarat pentru Interfax ca institutia nu mai are nici o revendicare fata de Menatep, dat fiind ca i-a fost platita “suma la care expertii independenti au evaluat dauna adusa statului”.
Prin urmare, acuzatia adusa lui Lebedev de furt din avutul statului nu mai are nici un temei. Cel putin pana ce, vorba justitiei romane, vor mai aparea “elemente noi”. Singurul lucru cert care se poate spune acum, dincolo de speculatiile despre semnificatia arestarii lui Lebedev, e ca intentiile autoritatilor fata de grupul oligarhilor pot fi de-acum incolo judecate destul de exact in functie de cat va dura sederea bancherului la racoare. Deocamdata insa, in celula la Lefortovo incepe sa se faca frig de-a binelea, iar Platosa Lebedev e cam bolnav de felul lui si ar trebui neaparat sa-l vada un medic. crenguta.nicolae@zf.ro