Poate înțelegem greșit, dar nu noi am triplat datoria publică a țării

“Adesea, din lipsă de profesionalism, mijloacele mass-media din România înțeleg foarte greșit ce se întâmplă în România sau nu înțeleg deloc”. Așa a spus președintele Traian Băsescu recent într-o întâlnire cu studenții români din străinătate.

Președintele Traian Băsescu a obișnuit mass-media cu un ton agresiv de-a lungul timpului. Nu este singurul politician care odată ajuns la putere începe să aibă senzația că jurnaliștii gândesc greșit sau tendențios.

Este probabil ca informațiile exclusive de care beneficiază înalții funcționari ai statului să le dea senzația că sunt mult deasupra, că de fapt cei din jur nu înțeleg adevăratele resorturi ale funcționării administrației, societății și economiei.

Dar de ce nu sunt folosite aceste informații pentru a administra țara astfel încât să nu o aduci în starea de a trebui să se împrumute peste noapte cu 20 miliarde de euro sau să majorezi TVA cu 5% de pe o lună pe alta?

Se tot aruncă în față ca reușite ale administrării mica reformă a justitiției, coduri judiciare schimbate, reforma salarizării în sistemul public, reforma pensiilor, reforma educației, reforma asistenței sociale. Reforme și legi.

Dar faptele? Ce ne arată? Că schimbarea sistemului de salarizare în sistemul public nu a așezat toate salariile din sistem pe o scară ierarhică, că un primar sau un ministru este plătit mai prost decât un șef de sucursală de agenție autofinanțată și în niciun caz la nivelul său de responsabilitate. Sau că reforma pensiilor speciale a dus la creșterea deficitului în loc de scădere.

Nu presa este “dușmanul”, domnule președinte, ci lipsa de perspectivă a afacerilor, pierderea de locuri de muncă, stagnarea economică și devalizarea banilor publici. Două milioane de români au plecat în străinătate și nu se vor mai întoarce pentru că nu văd aici decât birocrație, dezorganizare și corupție.

Compară prețurile din supermarket și constată că sunt mai mari decât în Franța sau în Italia, că benzina este aproape la fel, iar dobânzile la credite sunt triple.

“Noi nu suntem în situația Greciei sau a Ungariei”, se spune, dar realitatea arată că de trei ani salariile stagnează în România și au dispărut 600.000 de locuri de muncă, așa încât numărul celor plecați crește chiar în țările despre care se spune că o duc rău acum.

La solicitarea Ziarului Financiar, Ambasada României în Grecia a răspuns că dacă în 2009 erau 33.000 de români înregistrați în Grecia, numărul lor a crescut cu 11.000 până în 2010. Este de înțeles, având în vedere că salariul minim la Atena este de 750 de euro, de cinci ori mai mare decât în România.

Perioada 2005-2011 va rămâne ca perioada oportunităților nefolosite, a banilor aruncați. Cum e să cheltui an de an 3 miliarde de euro de la bugetul Transporturilor și să nu ai o trecere pe două benzi a Carpaților, pe la Brașov sau pe la Sibiu?

Din acest punct de vedere, afirmațiile președintelui nu mai sunt de interpretat, ci chiar de taxat. Ce nu înțelegem, domnule președinte, este cum administrațiile pe care le-ați numit în funcție reușesc să risipească cele 40-50 de miliarde de euro strânse de la buget în fiecare an pentru că la sfârșit tot e nevoie de tăieri de salarii sau de majorări de TVA?

În 2005 datoria publică era de 16 miliarde de euro, iar în octombrie 2011 era de 48 de miliarde de euro. Toate se decontează aici, la datorie. Ce fel de reforme sunt dacă trebuie decontate an de an cu miliarde de euro în plus la datoria publică?

Pe datorie și un robot poate administra o țară.

“Am reușit să nu dăm faliment, uitați-vă ce este în Europa” – aceasta este marea realizare cu care răspund oficialii.

Se tot vorbește de modernizarea statului. Dar cum se face această modernizare de care se tot vorbește, prin triplarea datoriei publice sau prin eficientizarea cheltuielilor și transparentizarea actului de guvernare?

Puține, prea puține întrebări sunt puse celor care trebuie să iasă și să arate linie cu linie cum cheltuie banii oamenilor.

Unde te duci dacă nimeni nu te întreabă ce faci? Imunitatea demnitarilor nu funcționează și în fața erorilor. Când începi să spui că cei din jur nu înțeleg nimic, că le știi pe toate, derapajul este aproape. Dacă nu deja s-a și produs.